O schemă teatrală
Deși, într-o mare măsură, spoken word își are originea în tradiția orală, prima manifestare publică a generației Beat, The Six Gallery Reading din 1955, a scos la iveală și primele forme ale fenomenului performance poetry. Lectura lui Allen Ginsberg reușește să captiveze publicul prin felul în care recita celebrul său poem „Howl”. Tonul, accentuarea unor pasaje care să ofere mai multă forță poemului, schimbările de dinamică și ritm au făcut ca lectura să fie o experiență unică, transformativă, pentru public. Acesta ar fi un prim semn cum că, pentru a avea o experiență completă a poemului, publicul și poetul trebuie să fie în aceeași încăpere. Pandemia a arătat că experiența poate rămîne la fel de autentică și în online, în măsura în care gîndim social media ca spațiu public.
Fiind unul dintre cele mai flexibile modalități de expresie literară, poezia își permite să ia diferite forme și formate care să folosească și să revitalizeze practici și instrumente atît din spațiul literar, cît și din alte domenii. Au mai existat și încă există experimente care combină tehnologia cu poezia (digital poetry, VR poetry), filmul cu poezia (video poetry), muzica/sunetele cu poezia (sound poetry) etc., toate avînd în centrul lor elementul vizual și pe cel interactiv. Foarte pe scurt, în era digitală, poezia e (și) performance, un tip de performance care își propune să construiască o schemă teatrală formată din cinci elemente: timp, mediu, acțiune, actor și public.
Poate cele mai atrăgătoare forme ale poeziei contemporane care se exprimă frecvent în spațiul românesc ar fi spoken word-ul, sound poetry și videopoezia, practici care încearcă să depășească monotonia simplelor lecturi publice de la lansările de carte sau a maratoanelor de poezie.
Experimente multimodale au existat și în spațiul românesc, însă nu pare să fi rezistat foarte mult (cum ar fi chill pill, experiment care combină efecte audio cu efecte vizuale, făcut de Bandesnaci (Vladimir Coman-Popescu), Claudiu Komartin, Delia Andrieș, Miriam Toma, Alina Daniela Nicu și Sorin Despot).
Un grup care preia într-o oarecare măsură modelul american și îl transpune foarte bine la noi sînt cei de la Cozy Poetry Night, un grup de performance poetry înființat în 2017 la Iași de către Lorena Enache & Co. Pe lîngă lecturile poeților, mai avem și muzica, aleasă de membrii grupului în așa fel încît să se potrivească atmosferei și să personalizeze fiecare performance. Aceeași atitudine cumva reacționară pe care o are mișcarea Slam Poetry din SUA și aceeași intenție de a fi cît mai aproape de public și de a crea o comunitate. Prin proiectul lor, Cozy ajută nu doar la diseminarea poeziei în locuri unde în mod normal nu ar ajunge, ci și o ajută să-și găsească un public care în mod normal nu ar pune mîna pe un volum de poezie. În același timp, abordează un discurs care se apropie de cel american, cu mici inserții de elemente teatrale, accente paraverbale și texte care încearcă să creeze un mediu accesibil și familiar. Chiar dacă pandemia a întrerupt dinamica grupului, au organizat evenimente în online (cu excepția unei lecturi la UBB Fest). De admirat e faptul că nu s-au distanțat de public chiar și în aceste condiții, apelînd la pagina de Facebook ca mediu principal de interacțiune, păstrîndu-și identitatea vizuală în online.
Videopoemele au fost excesiv de prezente în pandemie. Un fel de instinct de supraviețuire a făcut în așa fel încît Internetul să explodeze cu poeți care își recită poemele, multe maratoane fiind organizate în online (Festivalul Zile și Seri de Literatură Doinaș SAD, Festivalul Internațional de Literatură Timișoara) sau chiar „întîlniri” de cenaclu au fost transpuse în online. Cenaclub, proiect început la Timișoara în 2019, s-a diferențiat cumva de celelalte printr-o abordare mai fresh a fenomenului de video poetry, combinînd elemente de sound tech cu poezia și cu efectele sonore. Tot ei au adus la BUM – Brașov Underground Museum – un experiment VR (O mînă de indivizi singuri, de Andrei Dósa & Cenaclub). Și la ei evenimentele cu public au încetat, însă au continuat să-și expună produsul în online.
Chiar dacă de-a lungul anilor a apărut un fel de scepticism în jurul transpunerii multimodale a poeziei, e clar că aceasta există tocmai dintr-o nevoie de apropiere între poezie și publicul larg. Pandemia nu a făcut decît să întărească această nevoie, lăsînd loc unor (și mai) noi forme de expresie care ar putea constitui baza unei noi sensibilități poetice. Social media și-a menținut rolul de mediator și moderator al evenimentelor de poezie. Poezia cool nu își pierde din profunzime, ci doar se adaptează unei generații care are o altfel de sensibilitate și preferă alte medii prin care actul lecturii în sine să fie mai interactiv. Participarea activă prin crearea de noi comunități literare mai atrăgătoare pentru generația din era digitală pare să fie una dintre direcțiile înspre care se îndreaptă poezia.
Alexandru Higyed este poet și librar. A debutat cu volumul de poezie Nimic personal, Casa de pariuri literare, 2021.
Foto: Camelia Toma, Muzeul Poezie(i), Iași