Mi se pare demn de remarcat că, spre deosebire de aderările petrecute anterior anului 2004, toţi noii membri ai Uniunii Europene sînt şi membri ai Uniunii Economice şi Monetare. Nu există, cu alte cuvinte, aşa-numitul opt-out (posibilitatea să nu intri în Uniunea Economică şi Monetară) de care se prevalează în acest moment Marea Britanie şi Danemarca. Aşa stau lucrurile, dar, din punct de vedere strict tehnic, toţi aceşti zece noi membri abia întraţi, plus, probabil, următorii doi care pot intra, în perspectiva anului 2007 sau 2008, toţi aceştia au, din punct de vedere tehnic, o derogare. În ce constă ea? Cel mai important lucru este că nu au un termen-limită pînă la care trebuie să intre în aşa-numitul mecanism al coşului de schimb (exchange rate mechanism). Unii autori consideră că această derogare poate fi tranformată într-un opt-out de facto, pentru că, practic, dacă una dintre noile ţări membre nu doreşte să intre în zona euro poate să se abţină de la intrarea în sistemul coşului de schimb şi nu există nici o sancţiune pentru aceste lucru. Dar este doar o ipoteză de lucru, pentru că toate ţările care au intrat pînă acum au indicat în mod clar dorinţa lor de a accede în zona euro, unele dintre ele chiar într-un termen foarte scurt. La ora actuală, aceste termene pe care şi le-au stabilit variază între 2006 în cazul Estoniei şi 2010 în cazul Cehiei. Însuşi acest sistem de autoalegere a datei de aderare la Uniunea Economică şi Monetară arată faptul că nu există o cursă între diferitele ţări noi membre, care să intre prima în zona euro, iar graficul acestei aderărei la zona euro nu are o semnificaţie specială cu privire la performanţele economice ale acestor ţări. Fac aceste precizări pentru că am văzut, în unele cazuri, comentarii oarecum negative la adresa României, care spuneau că Bulgaria va ajunge, probabil, mai repede în zona euro decît România.Cristian Pîrvan (om de afaceri): Dintre cele zece ţări care au aderat în 2004, şase au depăşit deficitul de 3% cerut pentru aderarea la euro. Cum apreciaţi poziţia României, care stă la 0,7?Dragoş Negrescu: Da, dar în acelaşi timp cea mai mare parte dintre ţările care au intrat anul trecut respectă criteriul de inflaţie. Problema celor zece ţări în ce priveşte criteriile de convergenţă ţine de finanţele publice, problema României ţine de inflaţie. Este un trade-off între cele două, dacă vreţi.