1) Dl Andrei Pleşu spunea, într-un interviu, că pînă acum România „a avut ghinion la preşedinţi“. Cum comentaţi? 2) Presupunînd că veţi ajunge preşedintele ţării, care aţi vrea să fie principalele trei realizări cu care să vă puteţi mîndri la sfîrşitul mandatului? 3) Ce greşeli n-aţi vrea să faceţi în exercitarea mandatului de preşedinte? 4) Preşedintele ţării are nevoie de dileme? 5) Dintre contracandidaţii dvs., cu care v-ar plăcea să participaţi la dezbaterea finală dinaintea turului II? De ce?

1) Domnul Pleşu este un fin observator al tarelor societăţii noastre şi un om pe care îl preţuiesc foarte mult. La un moment dat, chiar am crezut că ar putea fi cea mai bună soluţie ca preşedinte, după modelul lui Havel, care probabil este cel mai bun preşedinte est-european din ultima sută de ani. Revenind la tema propusă, cred că domnul Pleşu are parţial dreptate. Nu ştiu dacă am avut neapărat ghinion, însă nici noroc prea mare n-a fost. Însă mult mai important e să stabilim că norocul are aici rolul de paravan, oarecum. Nu ştiu dacă ne-a lipsit norocul, cît ne-a lipsit curajul. Cred că ne-am mulţumit cu promisiuni, noi, românii, de prea multe ori. Dacă domnul Iliescu ne-a promis sărăcie, în spatele „cinstei“, am acceptat. Dacă domnul Constantinescu ne-a promis 15.000 de specialişti, în spatele unei bărbiţe à la Cuza, am zis da. Dacă domnul Băsescu ne-a promis că vom trăi bine, deşi traiul de zi cu zi e mai degrabă treaba premierului, am fost mulţumiţi. Eu am studiat atent toate aceste mandate, cu plusurile şi minusurile fiecăruia dintre domnii menţionaţi. Şi vă propun un preşedinte mai cinstit ca Iliescu, mai energic decît Constantinescu şi mai puţin agitat decît Băsescu. Ajutaţi-mă ca acest mesaj să ajungă la toţi românii şi vom renunţa să mai credem în noroc, atunci cînd vine vorba de alegerea preşedintelui României.

2) Înainte de orice, întotdeauna după un prim mandat bun vine un al doilea. Deci putem discuta cum va arăta România peste 10 ani. Dar luînd lucrurile pe rînd, obiectivele primului meu mandat sînt clare:

a) Justiţia independentă şi devenită motorul de care are nevoie România pentru a se transforma în bine; mai simplu spus, vreau să fac din respectarea legii acel punct fix cu care putem mişca România din loc; vreau ca dreptatea să ajungă în spitale şi să lase loc şi pentru medicamente, nu doar pentru combinaţii, vreau ca dreptatea să ajungă şi în învăţămînt, unde respectînd legea să putem avea manuale bune, tipărite încă din primăvară, nu întotdeauna după începerea anului şcolar; şi mai vreau s-o duc în economie, unde să producă predictibilitate, un climat antreprenorial fair şi astfel să aducă bani pentru investiţii şi locuri de muncă.

b) În al doilea rînd, anumite implicaţii ale principiului de mai sus se pot traduce în două sub-obiective economice de mare interes pentru români, şi pe care le voi urmări cu obstinaţie: a) Recuperarea a cel puţin 75% din prejudiciile create de „băieţii deştepţi“ ai ultimilor 25 de ani, respectiv a banilor furaţi. Ştiaţi că la fiecare contract dat pe şpagă, românii pierd în medie 18 milioane de euro? şi b) Aş vrea să găsesc, alături de un guvern responsabil, soluţia pentru a crea în 5 ani 1 milion de locuri de muncă. Am început simulările cu experţii care mă asistă în zona economică şi vă spun clar că nu este imposibil. Aş vrea ca românii să aibă slujbe aici, în România, şi să nu mai fie nevoiţi să plece în Italia şi Spania la muncă, lăsîndu-şi copiii singuri în urmă, de multe ori. Ştiaţi că de la Vaslui în sus sunt sate întregi de copii care îşi văd părinţii o dată pe an, şi care cresc alături de bunici sau alte rude?

c) Aş vrea ca românii, după 5 ani alături de Monica Macovei, să redevină acel popor încîntat că este un popor, care nu trebuie să-şi dosească paşaportul la cozile de la aeroport... Mi-ar plăcea ca, la finalul primului meu mandat, România să fie o naţiune cu o voce a ei, nu o adunare de oameni speriaţi de ziua de mîine şi de nesiguranţa vieţii lor şi a copiilor lor.

3) Nu aş vrea să-i mint pe români, nu aş vrea să-mi fie ruşine de Laura, o fetiţă din Lugoj care m-a rugat să fiu curajoasă şi nu aş vrea să-mi dezamăgesc susţinătorii, care s-au adunat deja în număr foarte mare în jurul meu acum, în campanie. Este fabulos sentimentul de responsabilitate pe care ţi-l creează această adhocraţie, oameni care au venit alături de mine fără să ceară nimic, care muncesc de dimineaţa pînă seara din convingere, nu din interes.

4) Da, cred că preşedintele ţării are nevoie şi de dileme vechi, şi de dileme noi. :) Fără credinţă nu există dileme, iar fără dileme nu apare gîndirea creativă. Deci dilemele sînt, într-un fel, legătura dintre credinţă şi gîndirea creativă, două lucruri importante pentru mine.

5) Plăcerea de a dezbate cu oameni pentru care sinceritatea nu este cel mai mare fapt de viaţă v-o las dumneavoastră. Eu prefer să îmi petrec această candidatură alături de cît mai mulţi Oameni. Şi aşa o să şi fac. Mi-ar plăcea ca în turul II să intru alături de cel mai cinstit dintre ei, pentru că nu se ştie niciodată cine poate cîştiga iar, la final, românii trebuie să aibă un preşedinte cinstit. Dacă mă uit la contracandidaţii mei, mi-e greu să-l identific. Dacă îl găsiţi, daţi-mi de veste.

***

● Monica Macovei a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (1982). Între 1992-1994 a urmat cursurile unui masterat la Universitatea Central-Europeană din Budapesta. A lucrat ca procuror din 1983 pînă 1997, cînd şi-a dat demisia şi a intrat în avocatură. A fost preşedinta organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului APADOR-CH şi a lucrat ca expert pe probleme de justiţie pentru Consiliul Europei. Între 2004-2007 a fost ministru al Justiţiei în Guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu şi a iniţiat o serie de reforme, în vederea aderării României la UE. În 2009 a intrat în Partidul Democrat-Liberal şi a devenit parlamentar european. În PE a elaborat rapoarte şi a depus iniţiative şi amendamente în special în domeniul anti-corupţiei, anti-fraudei, achiziţiilor publice, transparenţei, inclusiv în cheltuirea fondurilor UE de către statele membre şi instituţiile UE. A fost aleasă parlamentar european pentru al doilea mandat în 2014. Şi-a anunţat candidatura la preşedinţie ca independentă în august 2014, ulterior demisionînd din PDL.

● Despre cetăţenii români în UE. „Nu sînt de acord cu faptul că românii sînt priviţi sau trataţi ca «cetăţeni de mîna a doua». Românii sînt sau nu apreciaţi şi respectaţi în statele europene în funcţie de ce face fiecare, la fel ca orice spaniol, german, francez etc. Munca şi ţinerea cuvîntului dat contează, de exemplu, foarte mult. Dreptul la libera circulaţie, dreptul la muncă, dreptul la educaţie în statele membre se aplică în acest moment în mod egal tuturor cetăţenilor Uniunii Europene. Eticheta de «cetăţeni de mîna a doua» face parte din retorica socialiştilor şi din discursul naţionalist dus la extrem. Să nu ne lăsăm păcăliţi de aceste discursuri. Eu nu mă simt în Uniunea Europeană cetăţean de mîna a doua, ci cetăţean cu drepturi egale. Toţi trebuie să ne purtăm ca cetăţeni de mîna întîi, egali cu toţi ceilalţi. Aşa cum ne privim noi pe noi înşine, aşa ne vor privi şi ceilalţi. Să ţinem capul sus şi să fim demni. Din 2007 încoace, interesele Uniunii Europene sînt şi interesele României. Valorile Uniunii Europene sînt şi valorile României. Noi am vrut să intrăm în Uniunea Europeană şi am declarat de bună voie că vom respecta regulile Uniunii. Dar în România acestea sînt uneori încălcate. Uniunea Europeană îţi cere să aplici legea în mod egal pentru toţi, şi pentru politicieni, şi pentru nepoliticieni. Acesta este un element cheie al statului de drept.“ (interviu în romaniaexpres.es, 13 mai 2014)

● Despre reformarea Justiţiei (în 2005). „Legile le-am schimbat, e bine. Cum spune şi Raportul european, instituţiile în justiţie sînt în regulă. Problema este cine le populează. Am impus prin lege concursul, o modalitate obiectivă de selecţie. Aud că se întîmplă porcării la concursuri, primesc tot felul de sesizări, de informaţii. Nu a existat o politică de resurse umane în justiţie, nu avem nişte criterii aplicabile: să ştim pe cine aducem să fie judecător şi procuror. Cu excepţia faptului că cei tineri trec prin masterat, cei doi ani de facultate de Drept şi de practică ar mai putea fi un filtru, dar în rest – nimic. Ar trebui să veniţi la interviurile organizate de plenul Consiliului Magistraturii... să vedeţi cum are loc un interviu pentru o promovare, cum are loc un interviu ca să ajungi judecător la Înalta Curte. Cînd am zis să aşteptăm pînă elaborăm criterii de selecţie, să se amîne concursul pentru că nu are rost să fie intervievaţi azi 50 de oameni, fără criterii, ei nu au vrut să amîne. Plus că cei din CSM nu au învăţat tehnica interviului de angajare şi, ca atare, nici nu ştiu să ia un interviu. Nu se face oricum, trebuie să te pregăteşti pentru un interviu. Şi olandezii fac interviuri ca să-i angajeze pe judecători şi, deşi sînt cam aceleaşi comisii în fiecare an, cei care intervievează sînt pregătiţi, la rîndul lor, intensiv, timp de două zile. La noi, se pun întrebări de genul: care sînt competenţele secţiei civile de la Înalta Curte? Păi, asta scrie în lege... Ăsta nu este un interviu, nu spune nimic despre candidat.“ (pe Divanul Dilemei vechi, noiembrie 2005)