● Nu ştiu cum arată un oraş pregătit pentru a deveni capitală culturală. Istoriceşte vorbind, cred că Sibiul o merita; "Normal. Sibiu tînăr din 1191". În acest cadru tinereţea rămîne de discutat. Infrastructura, infrastructura spirituală & demografică erau în "stand-by". Schimbarea era în prag. S-a întîmplat să vină momentul în care oraşul să facă faţă noii cetăţenii, "workshop"-ului contemporan al UE. Normal, gospodăreşte, ardeleneşte, fără stridenţe. Într-un fel, venise timpul să fie împlinite aspiraţiile "von Brukenthal". Logistica acestei împliniri, relativ secretoasă la început, s-a învigorat, a devenit transparentă şi a ieşit din birouri pe parcurs. "Barocul de Cibinio", flamboiant, restaurat, aflat la "crossroads" şi supus mobilităţii asumate, a trebuit să-şi prezinte noile valenţe în agora.● Într-o comunitate heteroclită, multiculturală, în care etniile sînt într-un permanent balans numeric şi valoric, echilibrul rămîne un deziderat. Regula reprezentativităţii etnice se aplică mai uşor în politică şi mai greu în cultură. "Casting-ul" cultural ţine de nivelul de performanţă. În epoca marketing-ului, a management-ului, echilibrul e stabilit de calitatea actului cultural, de ofertă, de oportunitatea proiectelor, de capacitatea de implicare şi contribuţia în cadrul comunităţii. Mai mult chiar, ţine de concepţia, de măiestria completării formularistice, de elocvenţa implementării, şi mai puţin de structura demografică sau de selecţia partizană. Proiectele care nu şi-ar fi pus amprenta culturală distinctă, nu cred că ar fi trebuit realizate. Au existat şi propuneri mai puţin inspirate. Important este că s-au deschis porţile, beciurile şi cerul "oraşului de sus", timp în care curiozitatea a călcat în picioare letargia, reticenţa, obişnuinţa. "Choice"-ul, registrul ofertei culturale, a fost o premieră, o realizare, şi a avut calibru de capitală europeană.● Principalele beneficii? Infrastructura, infrastructura în desfăşurare (gară, aeroport, capacităţi de cazare în lucru), infrastructura afectivă, un pas mai departe în planul culturii vizuale, al percepţiei, al mentalităţii. "This place has the heart of a poet"... Desigur, beneficiile se evaluează în timp, urmînd îndeaproape principiile telefoniei mobile. În plan exterior, de la "turismul de crizantemă", la Ramada, oraşul a cîştigat imaginea unui "pitoresc fără melancolie" şi şi-a exersat potenţialul cu porţile deschise. Pe plan interior, experienţa capitalei culturale l-a apropiat pe spectator de natura lui. L-a implicat, l-a îndemnat să reacţioneze, să aleagă, să devină responsabil. A scos public din durchgang-uri, de dincolo de porţi şi l-a îmbăiat în contemporaneitatea alternativă, multimediatică şi stridentă, cum se află. Capitala a mai beneficiat de şansa parteneriatului cu Luxemburgul, lucru amintit de altfel destul de firav pe parcursul anului. Oraşul şi-a fortificat încrederea de sine. S-a putut descurca şi cu mai puţină centralizare şi fără o politizare excesivă. Capitala culturală a trecut cu bine proba de lucru. A adunat capital uman şi-a creat o imagine, a cîştigat o adresă UE, interes, aură. Şi a privit ochi în ochi, de la egal la egal, continentul, lumea în mişcare. A repurtat o victorie de "patrimoniu.ro", muncită, cîştigată la puncte. Normal. "Since 2007."