Cum aţi caracteriza campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2014? 
 
Campania pentru primul tur a fost o noncampanie. Am auzit foarte puţine despre ideile candidaţilor pentru funcţia la care aspiră. Am avut parte, în schimb, de un lung şir de scandaluri, începînd de la ofiţerul acoperit, continuînd cu Microsoft şi aşteptînd anunţata „bombă nucleară“ EADS. O campanie în care a contat mai puţin ce au spus candidaţii în public, şi mai mult ce au şoptit unii lideri în particular (mă refer, în primul rînd, la stenogramele Şova – Hrebenciuc). Candidaţii au fost peste tot – la televizor, la radio, pe bannere imense prin oraş (unii dintre ei) – dar prezenţa lor fizică nu a mascat absenţa ideilor.  
 
Cum s-a văzut campania noastră în Europa? A reprezentat un subiect jurnalistic?  
 
Ziarele europene nu au fost foarte preocupate de campania din România. Au existat alte subiecte pe care le-au considerat mai interesante: Ebola, gruparea Statul Islamic, schimbarea Comisiei Europene, tensiunea cu Rusia, alegerile din Ucraina ş.a.m.d. Am văzut însă cîteva articole despre scandalurile de la noi, în mai multe jurnale europene. Şi, evident, s-a vorbit despre faptul că aceste dosare de corupţie intervin în plină campanie electorală. Cel mai probabil că vor apărea mai multe articole între cele două tururi de scrutin, cu profilurile candidaţilor rămaşi în cursă, mai ales că unul dintre ei e etnic german, cu „moştenirea“ lăsată de zece ani de regim Băsescu etc.  
 
Ce reprezintă în România campania negativă? 
 
Campanii negative se fac şi în alte părţi. Peste tot se încearcă, într-o formă sau alta, diabolizarea adversarilor, dar, de obicei, forma e mai puţin dură decît în România, există o civilitate a confruntării politice. În ultimii zece ani însă, aici am avut multe derapaje verbale, venite de la cel mai înalt nivel, aşa încît nu ne puteam imagina, în mod serios, că va fi altfel în campanie. E interesant că, de cele mai multe ori, campaniile negative nu sînt făcute direct de candidaţi, ci de televiziunile care, într-un fel sau altul, îi reprezintă. E interesant, spuneam, dar e şi o problemă pentru credibilitatea acelor televiziuni, al căror principal rol nu mai e de a informa, ci de a forma opinii.  
 
Există o evoluţie în ceea ce priveşte aceste campanii pentru prezidenţiale? 
 
Nu ştiu dacă e o evoluţie sau o involuţie. Aceasta fiind campania cea mai proaspătă, ai tendinţa să o judeci mai aspru decît pe celelalte. În anii ’90, dezbaterile dintre candidaţi aveau o miză mai „prezidenţială“, dacă pot spune aşa: se vorbea despre drumul spre Europa, despre relaţiile cu Rusia, despre aderarea la NATO. Pe de altă parte, atunci, unii candidaţi erau agresaţi fizic de susţinătorii altui candidat, lucru care, din fericire, nu se mai întîmplă acum. Sigur că e bine că există două femei care candidează şi că sînt vizibile, dar, încă o dată, la nivelul ideilor vehiculate, nu e mare diferenţă între candidaţi. Toţi spun că vor o Românie prosperă, un stat de drept, o societate fără corupţie. Lipseşte însă tocmai candidatul care să vină cu ideile ce pot stîrni mai multă dezbatere în societate. Acum cinci ani, candida un om ca Remus Cernea, care a avut o frază memorabilă: „România va fi un stat democratic atunci cînd va avea o preşedintă romă, lesbiană şi atee.“ Declaraţia lui de atunci i-a obligat pe ceilalţi candidaţi să răspundă la nişte întrebări despre felul în care văd relaţia majoritate – minoritate, sau majorităţi – minorităţi. În 2014, nu s-a mai întîmplat asta. Chiar şi Monica Macovei, care a avut poate cea mai bună campanie pe net, a venit cu aceeaşi temă pe care o ştim de zece ani: lupta anticorupţie. Corupţia trebuie îndepărtată, dar nu construieşti o societate numai cu discurs împotriva hoţilor.  
 
Luca Niculescu e jurnalist, redactor-şef Radio France Internationale România. 
 
a consemnat Adina POPESCU