Miracolul comerțului

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Miracolul comerțului jpeg

În lumea în care trăim, bogăția statelor se creează în principal pe două căi. Există state care produc, manufacturează mărfuri și state care comercializează mărfuri. Exemplul clasic care poate fi invocat cînd vorbim despre prima categorie este Germania, iar pentru cea de-a doua categorie este Marea Britanie. Comerțul este o sursă de avuție, așa cum producția este o altă sursă.

Atunci cînd vorbim despre comerț ne gîndim, în primul rînd, la economie și acțiune economică. Este însă un mod de a gîndi destul de simplist. Comerțul reprezintă mai mult decît un simplu act sau fapt conștient de schimb de mărfuri. Prin intermediul comerțului, oamenii se cunosc, se caută, se împrietenesc, se amestecă, leagă legături durabile la capătul cărora se află sinteza, noul, drumul deschis pentru fiecare dintre ei. Dacă lumea capitalistă reprezintă o sinteză a mai multor culturi aflate în spațiul euro-asiatic, vehiculul, suportul acestei sinteze este comerțul sau cunoașterea prin intermediul afacerilor și schimburilor. Sinteza economică provoacă și dezvoltă sinteza culturală. Prin comerțul intern, european, dar și prin cel internațional, capitalismul va scrie istoria renunțării la împrejmuire, la ziduri, și va pune la baza sa deschiderea, cunoașterea, cucerirea și expansiunea, mai ales expansiunea spre lumi și orizonturi care uneori puteau fi văzute, alteori puteau fi doar ghicite. Peter Saunders arată: ,,Capitalismul modern își are rădăcinile în comerț, iar acestea sînt adînc înfipte în solul istoriei Europei. Începînd cu secolul al XI-lea, cînd, după invaziile în Europa ale normanzilor, ale sarazinilor și ale hunilor, s-a creat o perioadă de pace relativă, negustorii au început să dezvolte drumurile comerciale, să deschidă noi frontiere și să folosească un sistem rudimentar de plăți și credite internaționale cu ajutorul polițelor. Această expansiune a negoțului a condus în cele din urmă la nașterea a noi centre comerciale și manufacturiere în Țările de Jos și în orașe italiene precum Florența“. (Capitalismul, un bilanț social, Editura Du Style, București, 1998, pp. 21-22)

Comerțul înseamnă mai mult și mai mult. El este sufletul capitalismului și baza sa de existență. Comerțul este creator de bogăție și cultură. Oamenii care au mers în Orient sau în alte părți ale planetei să schimbe mărfuri au adus bani, dar au adus și știință, descoperiri tehnice, bune obiceiuri de organizare socială și politică. Prin comerț, oamenii au circulat și și-au permis ca prin cunoaștere să se poată compara. Comerțul este creator de valoare și bogăție. Nu este o întîmplare că națiunile comerciale au fost întotdeauna și cele bogate. Capitalismul, prin comerț, inventează noțiunea economică de dublu cîștig și nu de pierdere la un capăt al schimbului suprapusă peste cîștigul de la celălalt capăt. Odată cu comerțul, oamenii valorifică în avantaj surplusul producției și se valorizează reciproc. Prin comerț și schimb comercial se compară economii, randamente economice, dar și culturi și civilizații. Cunoscîndu-se, oamenii se compară și se raportează unii la ceilalți. Comerț înseamnă călătorie și conexiune, rețea care lucrează întotdeauna în favoarea membrilor săi. Competitivitatea economică și randamentele superioare obținute de capitalism nu ar fi fost niciodată posibile dacă industria și mașinismul capitalist nu ar fi beneficiat de materii prime și forță de muncă din toate colțurile planetei. Omul occidental nu ar fi devenit niciodată o ființă atît de sofisticată dacă nu și-ar fi dezvoltat gusturile și dacă nu și-ar fi rafinat comportamentele în raport cu ceilalți oameni.

Dacă există o activitate care aplatizează o planetă, aceasta este activitatea comercială. Prin comerț și prin legăturile pe care acesta le-a creat, totul devine cunoscut și la îndemînă. Prin această activitate, oamenii se îmbogățesc și se emancipează. Nu este o întîmplare că lumea capitalistă va aduce cu sine bogăție, dar și libertate politică. Democratizarea economiei duce la democratizarea politicii și a exercitării puterii. Noile clase sociale, apărute odată cu dezvoltarea comerțului, își vor cere curînd dreptul la decizie și participare politică. Prin comerț și afaceri, lumea se cunoaște și se contaminează reciproc. Vecinătățile devin unele fecunde, active, provocatoare pentru civilizația umană. Așa se face că valorile și ideile, odată ajunse într-un stat, pot fi regăsite și în alte state, deși, mai ales la începuturile comerțului mondial, epoca nu era una a comunicațiilor rapide.

Evul Mediu nu a fost o perioadă de expansiune și explozie economică. Lumea europeană stătută, încremenită de sute de ani, va fi trezită prin intermediul comerțului. Orașele se animă și se dezvoltă, populația se înmulțește și migrează către zonele de prosperitate. Comerțul este un miracol și cei care beneficiază de acest miracol se pot socoti avantajați în lupta pentru resurse și nivel de trai. Prin comerț se poate adăuga valoare sau se poate pierde valoare, așa cum se întîmplă în cazul oricărei alte activități economice. Această activitate economică înseamnă și transferul puterii dinspre sat înspre oraș și recunoașterea rolului orașului ca miez al civilizației. Odată cu acest transfer, agricultura își pierde din importanță, cu toate că, în toată istoria lor, oamenii au fost obligați de natură să stea la masă de cîteva ori pe zi. Și azi, marile națiuni bogate și comerciale dețin ponderi foarte mici ale populației ocupate în agricultură. Adam Smith subliniază: ,,Între timp, unul dintre principalele efecte ale acestor descoperiri (este vorba despre descoperirile geografice – n.n.) a fost ridicarea sistemului mercantilist la un grad de splendoare și strălucire pe care altminteri nu le-ar fi atins niciodată. Ținta acestui sistem este de a îmbogăți națiunile care prin comerț și manufacturi, mai mult decît prin culturi agricole și ameliorațiuni agricole, mai mult decît prin activitatea orașelor decît a satelor“. (Avuția Națiunilor, Editura Universitas, Chișinău, 1992, vol. II, p. 99)

Ne întrebăm adesea și azi care este secretul dezvoltării puternice de care beneficiază unele națiuni și de ce alte națiuni nu beneficiază de o asemenea dezvoltare. Răspunsul, iată, l-a oferit Adam Smith cu mai multe sute de ani în urmă. Este vorba despre deschidere, expansiune, vînzare și valorificare superioară a produselor de care dispune o țară și pe care o țară le poate fabrica. Comerțul este cel care alimentează producția, pentru că piața extinsă duce la dezvoltarea întreprinderii. Prin comerț se alimentează o tendință de bază a capitalismului, care este deschiderea și expansiunea. Vorbim aici despre expansiune geografică, dar și despre expansiune economică și civilizațională. După apariția comerțului global, ,,grandioasele împrejmuiri“, așa cum numește Le Goff imperiile din spatele zidurilor, nu-și vor mai avea locul. Tot ceea ce va fi imperiu în lumea capitalistă, sau statele care vor încerca să fie imperii, vor fi state deschise, comerciale și competitive industrial.

Prin comerț, construcția socială capitalistă începe să-și afirme complexitatea. Apare domnia marilor negustori și manufacturieri care vor furniza mărfuri și materii prime și care vor determina, prin angajarea de muncitori, apariția unei noi clase sociale, muncitorimea ,,exploatată“. Comerciantul bogat își va extinde influența dinspre zona economiei spre cea a politicii și va influența mersul organizării sociale. Comerțul desființează granițe și bariere, devenind un fenomen internațional. Fernand Braudel pune în evidență rolul pe care-l are comerțul la distanță în apariția capitalismului: ,,În aceste centre privilegiate (Veneția, Genova, Florența, Barcelona) un prim capitalism triumfă prin comerțul la distanță. Este începutul domniei negustorilor-antreprenori care furnizează materii prime și muncă și asigură vînzarea produselor industriale.“ (Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, Editura Meridiane, București, 1994, vol. II, p. 22) Modul în care statele comerciale sînt provocate să producă, să schimbe și să acumuleze bogății va spulbera ideea cea veche conform căreia comerțul nu produce bogății și ca atare este o activitate care merită a fi condamnată. Dacă pînă atunci se credea că nimic nu poate fi produs prin schimb, odată cu dezvoltarea comerțului internațional, națiunile și oamenii realizează importanța schimbului. Pentru că schimbul nu este niciodată un schimb de valori egale, oamenii înțeleg importanța comerțului și încep să folosească comerțul ca suport al dezvoltării economice. Începînd cu bucata de oglindă pe care au oferit-o indienilor din America de Sud în schimbul unei cantități de aur, occidentalii realizează puterea uluitoare a schimbului de a produce și a apropia valori.

Miracolul cunoașterii între oameni diferiți, de pe întinse zone diferite ale planetei, înseamnă miracolul dezvoltării pieței. Acum, comerțul liber este o valoare a întregii planete. După secole de protecționism și tarife vamale, statele par a fi căzut de acord asupra necesității existenței libertății comerciale. Discutăm aici despre lumea democratică și nu despre tiranii care mai cred încă în puterea de a-și ține cetățenii în afara accesului și folosinței tehnologiilor moderne sau care evită, prin restricționarea comerțului, comparațiile economice între state. Marile civilizații au fost create de către om la intersecția marilor drumuri comerciale. Comerțul înseamnă comunicare, dar chiar și schimb cultural și sinteză. Legătura dintre civilizație și drumul comercial este una clară. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă, Editura Institutul European, 2018.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.