„Mall-ul bişniţarilor“

Daniel GUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 697 din 29 iunie – 5 iulie 2017
„Mall ul bişniţarilor“ jpeg

De cîțiva ani, comerțul cu kitsch-uri a luat amploare în jurul mănăstirii Prislop, iar afacerile făcute pe seama brand-ului „Arsenie Boca“ au dat naștere la numeroase controverse și reclamații. Talciocul se află într-o continuă expansiune, se dezvoltă haotic, oferind priveliștea unui colț de lume pestriț și aglomerat, în care singura legătură cu mănăstirea au rămas suvenirurile care folosesc imaginea și numele duhovnicului pentru ca vînzătorii lor să își atragă clienți.

O mulțime de afaceri prospere își au originea în tîrgul din vecinătatea Mănăstirii Prislop. Locul comercianților ambulanți de suveniruri, tranzitat zilnic de mii de mașini, s a dezvoltat haotic odată cu fenomenul pelerinajelor la mormîntul lui Arsenie Boca, deși deseori reprezentanții Episcopiei Devei și Hunedoarei au reclamat deranjul pe care îl produc comercianții și priveliștea neplăcută a zonei ocupate de aceștia. „Noi în nenumărate rînduri am făcut sesizări la autorităţile competente ca să dispară de acolo acel talcioc dezorganizat, care nu are nici un fel de aspect. Din păcate, tarabele nu se află pe terenul nostru şi noi nu avem pîrghii de a le ridica de acolo“, declara, anul trecut, preotul Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvînt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei. Nemulțumirile exprimate de preot nu au avut nici un efect asupra afacerilor din jurul mănăstirii, iar în prezent zona comercială se află într-o continuă expansiune. Ea se întinde pe o distanță de circa un kilometru, de o parte și de cealaltă a drumului, însă barăci răzlețe în care sînt vîndute obiecte religioase, suveniruri și icoane cu Arsenie Boca, flori și alimente îi întîmpină pe vizitatori din loc în loc pe o rază de zece kilometri de la așezarea religioasă.

Produse tradiționale

La sfîrșitul anilor 2000, cînd Mănăstirea Prislop nu se bucura de faima și de zecile de mii de pelerini din prezent, în parcarea ei, mult mai mică în acea vreme, au apărut primii comercianți. În week-end, cîțiva localnici întreprinzători din satul vecin Silvașu de Sus își aduceau rulota lîngă mănăstire, pentru a le oferi vizitatorilor plăcinte cu brînză preparate pe loc. Alți săteni puteau fi văzuți așteptînd lîngă cîte o măsuță pe care erau îngrămădite fructe, dulcețuri și borcane de zacuscă sau la toneta în care vindeau virșlii de Sălaș și cafea puținilor pelerini. Oamenii locului le vorbeau străinilor care se opreau la tarabe despre „popa Arsenie“, pentru că unii dintre ei l-au cunoscut personal sau au fost la înmormîntarea lui. Treptat, terenul de la intrarea în mănăstire a fost ocupat de tot mai mulți comercianți ambulanți. Au apărut tarabele cu suveniruri religioase, ce pot fi văzute aproape la fiecare tîrg sau festival stradal, au apărut cerșetorii obișnuiți ai slujbelor de duminică, „jucăriile“ de tot felul, micii și berea. Bișnițarii au început să se certe pe clienți și pe zonele ocupate, fiecare dorind să fie cît mai aproape de mănăstire, iar scandalurile au atras nemulțumirile măicuțelor și ale pelerinilor.

Pînă în urmă cu trei ani, zeci de tarabe, tonete și căruțuri încărcate cu marfă îi întîmpinau pe turiști la poarta Mănăstirii Prislop și în parcarea acesteia, multe dintre ele fără nici o autorizație. Măicuțele au început să se plîngă tot mai des autorităților de neplăcerile pe care le produceau bișnițarii. Au reclamat că, la unele tarabe, oamenii vindeau mici şi chiar bere, „în Vinerea Mare şi în zilele de post, afirmînd că nu este potrivit să facă acest lucru în preajma mănăstirii“, relata Marcel Goia, primarul oraşului Haţeg. Totodată, accesul pelerinilor devenise aproape imposibil din cauza celor care aveau tarabe pe marginea drumului şi încurcau traficul rutier. Tîrgul improvizat a fost mutat în 2014 la cîteva sute de metri distanță de așezarea de la Prislop, în locul în care se află în prezent. Funcționează pe terenurile composesoratului din Silvașul de Sus și a fost împărţit de localnicii din satele învecinate mănăstirii, de numeroşii bişniţari care au simţit că pot profita de pe urma pelerinilor veniţi să se roage la mormîntul lui Arsenie Boca, dar şi de așa-zise feţe bisericeşti. „Unii dintre ei mă tem că nici nu sînt călugări sau preoți, doar poartă îmbrăcămintea aceea pentru a înşela oamenii“, afirma preotul Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvînt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.

În bazar, mulțimea de tarabe din lemn şi placaj, unele ridicate fără autorizaţii, într-o debandadă totală, îi întîmpină pe credincioşi cu oferte dintre cele mai diversificate, de la tablouri și căni cu Arsenie Boca la mîncăruri și băuturi alcoolice. Deasupra unor barăci au fost aşezate pancarte în care sînt specificate numele unor mănăstiri și fundaţii creștine, în timp ce unii vînzători echipați sobru își atrag clienții cu muzică religioasă. Sînt combinate rafturile cu „produse sfințite“ la ofertă cu cele de mîncăruri „dacice“ sau „produse tradiționale“, pentru a mulțumi pe toată lumea, iar ca bonus, în specificul local al tîrgului, „brand-ul“ Arsenie Boca este omniprezent. Imaginea și numele duhovnicului și-au găsit loc în conținutul pachetelor cu icoane şi mir, al tablourilor, magneţilor de frigider, brăţărilor, talismanelor, CD-urilor cu muzică religioasă, pe pancarte cu citate creștine și în numele date unor barăci.

Unii comercianți, mai descurcăreți, au făcut înțelegeri cu șoferii de autocare ca la întoarcerea de la mănăstire să parcheze mașinile în fața tarabelor și teraselor lor. Însă noi scandaluri au apărut între afaceriști pe seama pelerinilor și a locurilor de parcare, deși aproape nimic nu este reglementat în „tîrgul lui Arsenie Boca“, după cum îl numesc unii dintre bișnițari.

Mărturia unei călugărițe

Printre cele mai cunoscute comerciante de suveniruri de lîngă Mănăstirea Prislop au fost două călugăriţe de la schitul Alun, monahia Isidora şi maica Filoteia. Maicile venite din Ţinutul Pădurenilor au avut viaţă grea în talcioc, potrivit propriilor mărturii, pentru că au intrat deseori în conflict cu bişniţarii. „La Prislop unii vînd pentru vilă şi maşină. Noi avem o Dacie ruginită, şi aceea căpătată. Am fost jefuite de o ţigancă, de bunuri, nu personale, ci ale schitului, în valoare de 150 de lei. Un alt bărbat, pe nume David, din Călan, şi-a confecţionat la comandă haine călugăreşti, cu care minte lumea care poate crede că e monah. Este poreclit de colegii lui «Satana sau dracul» din pricina faptelor lui rele, ieşite din comun. De el nu se ia nimeni de frica ţiganilor, însă de noi, două amărîte de maici, se ia“, mărturisea maica Isidora. Potrivit unei dispoziții anunțate de reprezentanții Episcopiei Devei și Hunedoarei, nici o mănăstire sau biserică din judeţ nu are punct de comercializare a obiectelor religioase şi a suvenirurilor în zona de lîngă Prislop. Comerțul cu obiecte religioase prosperă însă în incinta mănăstirii, unde pot fi achiziționate lumînări, cărți și ilustrate cu Arsenie Boca și cu Mănăstirea Prislop. Aici funcționează trei puncte de vînzare, aglomerate zilnic de pelerini.

Demolarea barăcilor

În ultimii ani, mai multe nereguli au fost descoperite de autorităţi în talciocul de lîngă Mănăstirea Prislop. Comercianţii au fost acuzaţi de lipsa autorizațiilor necesare desfășurării activității, a caselor de marcat sau că nu au luat nici un fel de măsuri împotriva incendiilor. Au primit amenzi de la jandarmi şi poliţişti, dar şi de la Primăria Haţeg, care i-a somat pe unii dintre aceștia să îşi demoleze construcţiile. Amenzile au fost contestate în instanţă, iar în majoritatea cazurilor magistraţii au luat decizii în favoarea celor sancţio-naţi. „S-a avut în vedere faptul că Mănăstirea Prislop este un loc de pelerinaj unde vin mii de turişti, iar în jurul ei s a dezvoltat o afacere înfloritoare, benefică din punct de vedere economic şi oraşului Haţeg. Activitatea de comercializare efectuată de micii întreprinzători duce la creşterea fluxului de turişti şi implicit la creşterea și dezvoltarea economică a Ţării Haţegului“, arăta Judecătoria Haţeg, în motivarea deciziilor. În unele sentințe, mănăstirea era acuzată că le pune „beţe în roate“ comercianţilor. „A începe demolarea acestor construcţii ar crea un impact negativ asupra activităţii turistice din zonă şi ar induce în rîndul populaţiei ideea că Prislop pune «beţe în roate» micilor întreprinzători, care prin activitatea lor nu au produs nici un prejudiciu, ci dimpotrivă, au concurat la dezvoltarea turismului în zonă, cu tot ce implică acesta“, informa Judecătoria Haţeg. 

Daniel Guță este jurnalist la Adevărul.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.