De cîţiva ani buni, România a devenit ţara reality show-urilor, iar acest tip de program de televiziune este locul perfect în care moare capra vecinului, iar asasinul ei cîştigă marele premiu. Începutul fenomenului are două cauze: importul formatelor TV de succes din Occident şi instituţionalizarea circului autohton. Deşi aceste emisiuni beneficiază de bugete extrem de mari, popularitatea lor a ratificat amatorismul pe micile ecrane, a degradat ideea de realitate şi a promovat fals, în mare parte, nevoia de celebritate a unor oameni obişnuiţi.

M-a preocupat într-o vreme destul de mult dinamica reality show-urilor de succes din România şi de afară. Goana după „materiale“, căci „materiale“ se numesc acele filmări care se difuzează publicului, după ce au fost selectate şi prelucrate din brutul de 24 de ore din 24, constituie prima etapă a show-ului însuşi care nu trebuie să fie anticipat de telespectatori sau mimat de realizatori. Căci nu doar personajul luat individual este important într-un reality show, ci jocul acestuia în raport cu celelalte personaje şi capacitatea lui de a folosi intriga ca pe o marfă traficată în favoarea sa. În fond, un reality show nu este un documentar despre activităţile unor oameni, ci o sumă de interacţiuni menite să construiască un program atractiv pentru un anumit target.

„Realitatea“ reality show-ului nu este imparţială şi rece, ci învolburată şi direcţionată, în funcţie de prioritatea anumitor poveşti care o compun. Îmi amintesc de doi concurenţi care, la un moment dat, au avut posibilitatea de a pleca împreună la o lecţie de dans cu un instructor. Deşi între ei nu exista nici un fel de instinct romantic, materialul difuzat mai apoi a surprins, printre altele, flirtul băiatului cu acea fată. Filmat cu o singură cameră, decupajul a fost foarte uşor de realizat la montaj. Întoarcerea privirii băiatului, singur aflat într-un cadru general, către instructorul de dans care îi indica mişcările, a fost montată de parcă s-ar fi uitat spre fundul colegei lui, iar răspunsul la o întrebare adresată concurentei cu privire la instructorul de dans, montat ca şi cum ar fi fost despre colegul ei: „este atent şi răbdător, nu şi-a pierdut firea cu mine. Deşi eu nu prea ştiu să dansez, cu un partener potrivit, totul se rezolvă“. E un caz izolat de trucaj, deşi nu trucajul defineşte reality show-ul. Inutil să mai spun că telespectatorii care au comentat materialul au fost surprinşi de reacţia de respingere a celor doi, înţeleasă ca un gest pudibond.

„Realitatea“ reality show-ului se defineşte uneori ca un hibrid aflat între camera de filmat şi cabina de montaj. În fond, brutul este de multe ori orientativ şi foloseşte doar dacă este împachetat corespunzător de un producător TV talentat. Evident, nu tot ce se filmează poate fi difuzat la televizor. Audienţa e cea care ţine într-o grilă de programe o emisiune, nu adevărul sau realitatea pură. Succesul unui reality show constă mai ales în ideea „de a (se) lua de bun“ tot ce se difuzează şi în lipsa oricărui dubiu. Totul trebuie să pară real, credibil, să aibă puterea să modifice comportamentul telespectatorului de la unul suspicios, fără aderenţe la acest tip de program de televiziune, la altul credul şi participant activ în show. Foarte importantă este şi atitudinea părtinitoare a celor care urmăresc reality show-ului, care ajung să empatizeze cu oameni care le seamănă comportamental, „tari în gură“, care ştiu „să i-o tragă altuia“, care „bine i-au făcut ăluia.“

Dacă am încerca stabilirea unui anumit grad de realitate, vom descoperi că, în cea mai pare parte, materialele difuzate într-un reality show reflectă realităţi, cosmetizate. Caracteristica unui reality show nu este neapărat trucarea sau reflectarea adevărului, ci malformarea realităţii prin accente care devin cheie de interpretare a unui material dat. În cele din urmă, concurenţii reality show-rilor, aflaţi în căutarea unei străluciri intense, sînt, de fapt, aventurierii propriei lor degradări. 

Gabriel Daliş este poet. Cel mai recent volum publicat este antologia : pînă mereu (Editura Charmides, 2010). A lucrat în echipa de producţie a unui reality show de succes din România. Blogul autorului: www.gabrieldalis.ro.

Foto: Florin Lăzărescu