Sigur nu te poţi abţine să nu rîzi în hohote la scandaloasele libertăţi pe care şi le-au asumat specialiştii români, cu geniul lor copleşitor în copy and paste. În clipa în care depui un proiect la AFCN, efortul de a bifa toate formalităţile este unul atît de titanic încît îţi vine să concepi o aplicaţie care să aibă un conţinut provocator, chiar "neruşinat". Formalităţile de care nu se trece, creează nevroză: să fie oare vorba de aceeaşi mondializare a spaimei de impozite, chitanţe, bilanţuri etc. sau e vorba de a ne pune în ordine acum, înainte de intrarea în UE, lucru care ne tulbură echilibrul de marginali carpato-danubiano-pontici? "Seismele" istorice au întotdeauna ceva macabru şi idilic din pricina felului în care înţelegem să ne asumăm propria inconştienţă în curgerea năucă, biciuită, a întîmplărilor. Trecutul nostru comunist festiv şi prefabricat revine pentru a crea paradoxul şi pentru a dezintegra, progresiv şi tenace, prezentul.O lege din 1949 înfiinţează teatre populare fără nume însă.O altă lege de prin anii '70 o suspendă pe prima... după care urmează un şir interminabil de tutele... de la Primărie, la Prefectură, la şcoala de fete etc. (vorba lui conu' Iancu). Paradoxala lege care te înfiinţa pentru a te desfiinţa te obliga la identitate fiscală (condiţia, în acest caz, a unei normalităţi alienante).Şi iată-ne în 2006, noi, teatrul de păpuşi, instituţie publică pentru copiii comunităţii clujene, că nu avem act de înfiinţare, dar avem identitate fiscală, că avem patrimoniu în fapt, dar nu în scripte etc... Pare halucinant, nu-i aşa?Să profităm de muţenia noastră pentru că asta e singura şansă de supravieţuire?Să fie asta o provocare la revoltă? Sau o călătorie iniţiatică prin ceea ce numim realitatea românească?Cert este că, în momentul în care, printr-o bizarerie comportamentală, importăm normele administraţiei europene şi iată, concepem aplicaţii prin care trebuie justificaţi banii investiţi în proiecte teatrale, iată-ne decapitaţi de realitatea românească.Trecutul comunist vine să-ţi frîngă entuziasmul şi să te decerebreze consecvent şi sigur. Asta chiar e o provocare anarhică, sau nu e nimic!