În urmă cu opt ani, Simona Czudar a adoptat o fetiță. După această experiență, s-a hotărît să-i ajute și pe alți viitori părinți adoptivi să treacă, legislativ și emoțional, prin această etapă. Organizația Ador Copiii din Timișoara, de care se ocupă, oferă asistență autorizată de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) și se referă la sprijin pentru întocmirea dosarului de adopție, la susținerea cursului din cadrul evaluării ca adoptator, la consiliere juridică și psihologică a familiei și a copiilor, înainte și după adopție. Mai multe informații găsiți pe www.adorcopiii.ro.

Cînd și cum a început povestea dumneavoastră de viață legată de adopție?

În 2008 am depus dosarul de adopție, iar după nouă luni am văzut-o pe fetița noastră. Am avut o primă întîlnire foarte intensă și m-a impresionat „regăsirea“ aceasta, după nouă luni de la depunerea dosarului. Spun regăsire pentru că am credința că nimic nu este întîmplător și eram predestinați să fim exact părinții copilului nostru. 

Ce vă amintiți din acea perioadă? 

Îmi amintesc că nu știam mare lucru despre procedura adopției, ci că doar am dat curs la ceea ce simțeam cu toată tăria: că dorim să devenim părinții unui copil. Nu cunoșteam nimic legat de aspectele juridice sau emoționale ale unei adopții. Simțeam doar că, din preaplinul nostru de iubire, putem și dorim să dăruim, să ne întregim familia cu o minune de copil, care a și apărut la momentul potrivit. 

Ce vi s-a părut cel mai greu? Au fost momente în care ați simțit că vă pierdeți speranța?

Cel mai greu am înțeles și am acceptat lipsa de transparență față de procedura adopției care exista acum șapte ani și tabuurile legate de adopție. De asemenea, nu am înțeles de ce nu ni se comunica stadiul dosarului și faptul că nu exista la acel moment o bază națională centralizată a adoptatorilor. Am găsit că ar fi fost foarte util pentru mai mulți părinți existența unui sprijin susținut din partea serviciilor de adopție și a unei comunități a adoptatorilor, cu care să schimbăm experiențe. 

Cît de mult s-au schimbat lucrurile în timp?

Din perspectiva mea, dar și a organiza­ției pe care o coordonez, Ador Copiii, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Acum există un sistem național centralizat în care apar toți adoptatorii atestați și de unde se face potrivirea teoretică cu un copil adoptabil. Am făcut multe campanii de conștientizare pe tema adopției, de sensibilizare a comunității față de potențialul copiilor, indiferent de vîrstă, etnie sau stare de sănătate, ceea ce a dus la o deschidere mult mai mare față de acești copii și șansele lor de a avea o familie. Copiii au nevoie de mamă și de tată, indiferent de aceste aspecte minore. Acum se discută deschis despre adopție, există mai mult interes față de copiii adoptabili și numărul adopțiilor a crescut față de acum 5-7 ani. 

Cum ați decis că vă puteți implica să i ajutați pe cei care își doresc să adopte un copil?

Am dat curs la ceea ce am crezut cu toată ființa mea că pot face, să inspir oamenii să schimbe viața unui copil definitiv și să generez schimbări în sistem prin acțiuni clare și bine țintite în beneficiul copiilor, fie că acestea au avut loc la Parlament, unde am fost vocea copiilor, fie că au avut loc într-o casă simplă cu pămînt pe jos, unde trăiau zece suflete. 

Apoi, am discutat cu foarte multe persoane care erau descurajate de sistem, de birocrație, de ițele legislative întortocheate și de nepătruns pentru un novice, i-am însoțit pe tot acest parcurs și i am sprijinit să înțeleagă pe deplin procedura, să nu se descurajeze și să aibă parte de o experiență a adopției reușită și fericită. Pînă la urmă, despre asta este vorba. 

Care sînt sfaturile pe care i le-ați da cuiva care pornește la acest drum? La ce să se aștepte după aceea?

Fiecare familie este unică, însă în adopție există cîteva repere de care este bine, pentru toți cei implicați, să se țină cont. Recomandările mele ar fi ca familia să se informeze din surse actuale și autorizate despre procedura adopției. Este foarte important ca viitorii părinți să înțeleagă ce drepturi au potrivit legislației în vigoare azi, nu după ce a fost valabil acum 10-20 de ani. 
Alte recomandări ar fi să fie deschiși la potențialul tuturor copiilor și să aibă încredere că le vor fi părinți buni, să ia o decizie după ce văd copilul, nu doar dosarul, pentru că de cele mai multe ori perspectivele sînt complet diferite. Totodată, să fie conștienți de nevoile copiilor lor și receptivi la acestea, pentru că vor deveni persoanele cele mai importante din viața copiilor lor, vor deveni terapeuții propriilor copii și îi vor însoți în fascinanta călătorie a adopției pentru toată viața. Să petreacă cît mai mult timp cu copiii în timpul concediului de acomodare care va fi acordat în curînd, să construiască relația lor cu aceștia treptat, cu căldură, acceptare și răbdare. Să le dea timp copiilor să se integreze în familie, să le înțeleagă și să le respecte pe cît posibil experiențele traumatizante prin care au trecut, cărora poate noi, ca adulți, nu le-am face față. Să le spună cît de devreme copiilor despre adopția lor și despre cît de mult aceștia au fost doriți. Să aibă o relație întemeiată pe încredere, adevăr și credința că ei vor crește pentru totdeauna în noua familie. 

Cum a reacționat fetița dvs. cînd i-ați spus că a fost adoptată?

Fiecare copil are povestea lui de viață și contează foarte mult ca aceasta să i fie transmisă într-un limbaj pozitiv și pe înțelesul lui. Știa, pentru că, deși pare greu de crezut, copiii înțeleg ce li se întîmplă și ar fi bine să nu mai negăm acest lucru. A reacționat pozitiv la povestea ei, iar noi o înconjurăm mereu cu afecțiune și multă siguranță, ca să-i confirmăm că povestea este una reală. 

Au existat piedici de vreun fel, inclusiv legate de mentalitate? 

Au mai existat, însă le-am depășit. Pentru noi, copilul nostru este copilul nostru și atît. Așa cum nu-i spui unei femei însărcinate că va fi bolnav copilul pe care l naște, așa și într-o adopție ar fi bine să le urăm succes familiilor, nu să le proiectam mituri ale adopției de acum o sută de ani. Tuturor celor care întîmpină piedici legate de mentalitate, le recomand să intre pe site-ul nostru și să citească despre prejudecățile legate de adopție și felul în care le pot depăși. 

Dacă ar fi să alegeți un singur moment din întîlnirea cu fetița dvs., care ar fi?

În fiecare zi mă întîlnesc cu fetița mea în alt fel și aș alege fiecare moment pe care îl petrec lîngă ea, de la prima noastră întîlnire. Avem un copil minunat, isteț, fericit, vesel, un spirit liber și dornic să se împlinească, iar fiecare clipă lîngă ea este un spectacol pentru noi. O iubim dincolo de cuvinte, așa cum fiecare părinte își iubește copilul.  

a consemnat Ana Maria SANDU