Kyudo, calea arcului

Traian DASCĂLU
Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Kyudo, calea arcului jpeg

Cînd am fost contactat de redacția revistei Dilema veche cu propunerea de a scrie despre Kyudo într-o tematică sportivă am fost un pic intrigat, dar am acceptat provocarea pentru că tema se potrivește bine cu preocupările cititorilor revistei. Experiența mea în această disciplină a început în urmă cu 16 ani în Japonia. În puținul timp liber petrecut în afara laboratorului de cercetare în fizica laserelor am intrat în contact cu diferite aspecte ale culturii japoneze (ceremonia ceaiului, caligrafie), însă senzația de „dragoste la prima vedere“ am simțit-o numai cînd am aflat despre Kyudo. Primul contact cu școala de Kyudo din orașul Okazaki a fost impresionant: 60 de învățăcei se aflau în fața unor maeștri plini de vigoare, deși în vîrstă, într-o atmosferă prietenoasă. Cursul de inițiere s-a încheiat după șase săptămîni, am primit apoi aprobarea să continui antrenamentele și am continuat să învăț de la niște oameni extraordinari. Mulți occidentali sînt atrași de Kyudo datorită aurei de mister, exotismului și, mai ales, datorită frumuseții. Kyudo pare misterios la prima vedere, în special datorită modului de învățare care se bazează pe intuiție și pe limbajul non-verbal, dar totul are o explicație logică. Ceea ce m-a atras la început a fost frumusețea arcului întins la maximum și sunetul produs de lansarea săgeții, sunet care de multă vreme este considerat ca o vibrație protectoare. Ui­tîndu-mă la modul în care profesorii mînuiesc arcul, Kyudo părea ceva foarte simplu, dar cînd am pus mîna pe arc am constatat că nu este deloc așa. Încet, prin practică, am înțeles că este, de fapt, întrepătrunderea a trei sfere simbolizate prin minte-acțiune-gînduri, legate între ele și care se influențează reciproc, ceea ce face ca lovirea centrului țintei să fie dificilă. Mai tîrziu am aflat că țelul suprem în Kyudo este căutarea triadei Adevăr-Bunăvoință-Frumusețe. Am descoperit ce înseamnă respirația corectă, controlul privirii și controlul mișcărilor. Am aflat că arcul trebuie îngrijit bine și, mai ales, că trebuie să îl asculți cu atenție, fiindcă te învață ceva de fiecare dată cînd îl întinzi. Pe măsură ce avansezi, descoperi în Kyudo o mulțime de lucruri care te ajută să te înțelegi mai bine. Prejudecățile referitoare la vîrstă au fost spulberate de maeștri de peste 80 ani care puteau întinde arcul cu o ușurință care nu îmi era deloc la îndemînă. Să nu credeți că toți practicanții Kyudo trebuie să aibă o forță fizică deosebită pentru a întinde arcul. Arta Kyudo este pentru toată lumea, tineri și vîrstnici, bărbați și femei deopotrivă. Alegi arcul potrivit staturii și condiției fizice, și începi practica. Kyudo oferă fiecăruia ceea ce caută: competiții celor care vor să aibă plăcerea străpungerii țintei, o cale de autocunoaștere și de întărire a caracterului pentru cei care caută experiențe profunde.

Aventura mea pe Calea Arcului a continuat și după întoarcerea în România. În 2008 am înființat, împreună cu alți doi colegi, Asociația Română de Kyudo pe care am afiliat-o la Federația Europeană de Kyudo și la IKYF – Federația Internațională de Kyudo (www.ikyf.org). IKYF numără acum 28 de țări membre și 20 de țări în curs de afiliere. Practica Kyudo se desfășoară în București și în Timșoara, anual sînt organizate cursuri de inițiere în Kyudo, organizăm seminarii la care participă profesori din afară țării. În Europa, Kyudo a început să fie practicat în urmă cu 50 ani, prima federație fiind înființată în Germania, în 1974. În Japonia, ANKF – Federația Japoneză de Kyudo – numără sute de mii de membri înregistrați, dar, probabil, un număr mult mai mare de practicanți nu sînt membri activi în ANKF.

Arcul japonez ca armă de război și tehnica de tragere specifică lui au fost dezvoltate în secolele XIII XIV și, devenind repede extrem de eficiente, au fost introduse în antrenamentul de bază al samurailor. După apariția armelor de foc în Japonia, arcul a pierdut statutul de armă de luptă, dar a continuat să fie apreciat ca tehnică de antrenament fizic și mental. Este momentul cînd aspectul sportiv apare în Kyudo și începe unificarea stilurilor de tragere. Sînt consemnate rezultatele numeroaselor competiții organizate în secolele XVII-XVIII, dintre care cea mai faimoasă este Toshiya, competiția de 24 de ore organizată pe veranda templului Sanjusangendo din Kyoto. Culoarul înalt de 5 metri și lung de 120 de metri necesită folosirea unui arc extrem de puternic și o tehnică de tragere rapidă. Recordul stabilit de Daihaciro Waza în anul 1686, cînd a tras 13.133 de săgeți dintre care 8.133 în țintă, nu a fost egalat pînă acum. În următorii 200 ani a fost unificată tehnica de tragere folosită în luptă cu ceremonialul de la curtea imperială, ceremonialul arcului în templele Shinto și preceptele filozofiei Zen. Filozofia Zen a fost cea care a avut cea mai mare influență asupra tragerii cu arcul, schimbînd Kyujutsu – „tehnica de tragere“ – în Kyudo – „Calea Arcului“, atrăgînd artei Kyudo supranumele de „Zen în picioare“. Astăzi, societatea japoneză consideră practica Kyudo atît de benefică încît a introdus-o în curricula școlară.

Există și astăzi cele două aspecte în Kyudo: aspectul sportiv și aspectul spiritual. Aspectul sportiv este încurajat prin organizarea competițiilor la nivel de cluburi, provincii, țări, campionat european și campionat mondial. România s-a calificat mereu în runda finală a acestor competiții (cu opt echipe), demonstrînd întotdeauna un spirit de luptă ridicat.

Totuși, nu aspectul sportiv este cel care dă valoare acestei discipline. În cele mai multe dojo-uri (club-loc de tragere oficial), accentul cade pe crearea de armonie (individuală și de grup), pe respectul reciproc, pe folosirea Căii Arcului pentru a ne dezvolta ca persoane complete. Atingerea țintei valorează puțin dacă nu ai atins-o urmînd calea corectă, lucru pe care îl uităm adesea. Modul în care trăiești în viața de zi cu zi se reflectă în tragere; observînd acest lucru, putem să ne corectăm aspectele negative și să urmărim dezvoltarea acelor trăsături care ne îmbogățesc.

Tehnica Kyudo se învață ușor, iar ceremonialul tragerii se deprinde prin practică, devenind în scurt timp natural. Totuși, ceea ce deosebește Kyudo de alte forme de tragere cu arcul (care măsoară performanța prin eficiența lovirii țintei) este credința că, oricît ar fi de bună forma tragerii, ea poate fi încă îmbunătățită. Nu este vorba de nivelul tehnic, care este limitat de îmbătrînirea corpului fizic. Este vorba de minte și mai ales de spirit, care are un potențial de creștere nelimitat. Recompensa în Kyudo apare nu din atingerea perfecțiunii (ceea ce este, omenește, imposibil), ci din urmărirea ei la nesfîrșit. Prin antrenament, Kyudo îți arată natura interioară, cea cu care te naști. Atunci cînd tragerea devine naturală și săgeata părăsește mîna arcașului așa cum zăpada alunecă la momentul potrivit de pe o frunză de bambus, Kyudo devine artă. 

Traian Dascălu este directorul Institutului Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației, și președinte al Asociației Române de Kyudo.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.