Mai demult am primit un sfat: cînd eşti întrebat „Ce mai faci?“, iar întrebarea nu te surprinde într-un moment de fericire maximă, să nu răspunzi „bine“, ci „binişor“. M-a urmărit acest sfat şi m-a urmărit ideea de binişor, acest cuvînt aduce, de fapt, fericirea cu picioarele pe pămînt. O face mai accesibilă prin starea de „mulţumire de sine“.

Dar cît este la îndemîna noastră această mulţumire? Ce înseamnă şi cît de greu este să te simţi bine în pielea ta? Ideea acestui Dosar a pornit de la mai multe discuţii cu oameni apropiaţi mie. Acel gen de discuţii care au loc pe terasă, la un pahar, cînd începi să povesteşti experienţele tale de viaţă, problemele şi bucuriile, contextul devenirii tale. Dacă despre fericire este aproape covîrşitor să vorbeşti, mulţumirea de sine devine un subiect mult mai terre-à-terre, pentru că implică viaţa de zi cu zi, percepţia noastră asupra lumii din jur, reacţiile pe care le avem la societate, la oameni şi la cum ne raportăm noi, de fapt, la viaţă. Este acceptarea raţională a vieţii, cu bune şi cu rele, o renunţare a încrîncenării de a deveni ceva pentru care nu eşti croit.

Pentru că există, ce e drept, ca şi în cazul „fericirii“, reţete de a fi mulţumit cu tine. Dar poate tocmai aceste reţete sînt cele nocive. Dacă ne uităm la ansamblul social, reţeta mulţumirii de sine implică, de multe ori, reuşita profesională, reuşita financiară, de imagine sau chiar familială. Bunăoară, schemele tradiţionale ale împlinirii prevăd o căsătorie, un copil, o casă, o maşină şi restul de accesorii care ar trebui să-ţi garanteze această împlinire. Dacă nu în ochii tăi, cel puţin în ochii altora. Dar dacă urmezi aceşti paşi prestabiliţi pentru succes şi totuşi nu te simţi bine cu tine? Ce faci atunci? Zîmbeşti cînd îţi vine să urli?

Semnatarii acestui Dosar au făcut, fiecare, cîte un exerciţiu de sinceritate maximă. De expunere a fricilor, a bucuriilor, a reuşitelor, dar şi a rateurilor. Articolele au devenit, astfel, un soi de definiţie a împlinirii personale, dincolo de reţetele sociale: te simţi bine cu tine cînd eşti autentic. Cînd îţi recunoşti cu sinceritate defectele şi, cu aceeaşi sinceritate, îţi asumi calităţile. Este un Dosar despre curajul de a te privi în oglindă şi a-ţi accepta, cu seninătate, şi demonii, şi îngerii.

Ilustraţie de Ion BARBU