În ultimii ani, din Cetatea Viselor vine un iz din ce în ce mai pregnant de… matriarhat. Epoca al cărei apogeu a fost atins în anii ’80, în care bărbaţi viguroşi şi hotărîţi impresionau prin acţiunile lor şi atitudinea macho, pare a fi apus după evenimentele din 11 septembrie, cînd noţiunile de invincibilitate şi de invulnerabilitate s-au dovedit a fi baloane de săpun, iar civilizaţia occidentală a fost obligată să îşi reevalueze bărbaţii pe care contase atîtea secole pentru a o proteja… chiar dacă, recent, doar imaginar, în scop consumerist sau propagandistic, pe marile ecrane. Cu excepţia francizelor de acţiune ce continuă să funcţioneze pe o structură dominant masculină datorită unui fanbase generat de longevitate (Mission: Impossible, Fast & Furious, James Bond), în ciuda unor zvîcniri „geriatrice“, Arnold Schwarzenegger (Commando), Sylvester Stallone (Rambo), Chuck Norris (Missing in Action), Harrison Ford (Blade Runner), Kurt Russell (Escape from New York) sau Mel Gibson (Lethal Weapon) supravieţuiesc acum în conştiinţa publică doar, eventual, datorită unor accidente din categoria celor „incorecte politic“ sau a purei nostalgii cinefile. În rest, orice asociere – fie aceasta şi foarte vagă – cu misoginismul, sexismul sau cu atitudini interpretabile ca ostile la adresa diferitelor orientări sexuale este în acest moment blamabilă (cu preţul ignorării valenţelor artistice ale filmului).

Mai mult, instalarea autoritară a trend-ului „Girl Power“ în topul priorităţilor de la Hollywood, la a cărui fundaţie au pus cărămizi inclusiv Ridley Scott (Ripley/Sigourney Weaver – Alien) şi James Cameron (Sarah Connor/Linda Hamilton – The Terminator), a avut drept consecinţă promovarea în serie a unor eroine care, dincolo de conştientizarea că femeile sînt cele responsabile pentru perpetuarea speciei/naţiei/comunităţii, îşi asumă leadership-ul şi rolul de luptătoare transformînd bărbatul în marionetă uşor manipulabilă, indiferent că se referă la fragilitatea sa în viaţa cotidiană şi, ca atare, trebuie protejat (Shame, The Danish Girl), tolerat (Fading Gigolo) sau tratat cu indulgenţă suverană (Don Jon, Grown-Ups), la inferioritatea acestora în actionere (Furiosa/Charlize Theron care îl eclipsează pe Mad Max/Tom Hardy în Fury Road, autoritarele Alice/Milla Jovovich şi Selene/Kate Beckinsale în francizele Resident Evil şi, respectiv, Underworld) sau în serii destinate (pre)adolescenţilor (accentele dominatoare din comportamentul Hermionei/Emma Watson – Harry Potter şi al Bellei Swan/Kristen Stewart – Twi­light nu pot fi negate, iar Katniss/Jennifer Lawrence – Hunger Games şi Tris/Shailene Woodley – Divergent sînt adevărate războinice). Mai mult, parcă pentru a caricaturiza rolul bărbaţilor, cei mai populari dintre ei sînt trimişi în filme adaptate după benzi desenate în care, în colanţi mulaţi pe fese, fustiţe de epocă sau în boxeri viu coloraţi (în unele cazuri li se spune „armuri“), sînt lăsaţi să se joace (la propriu) cu iluzia că sînt supereroi şi că salvează umanitatea.

Păi, hai să facem o inventariere superficială a celor care au acceptat să intre entuziast în procesul de emasculare cinematografică (căci un supererou serios nu are nevoie de sex cînd are idealuri nobile): Robert Downey Jr., Chris Evans, Mark Ruffalo, Chris Hems­worth, Jeremy Renner, Don Cheadle, Sebastian Stan (The Avengers, Iron Man, Captain America), Christian Bale, Tom Hardy (The Dark Knight), Henry Cavill, Ben Affleck (Batman vs Superman: Dawn of Justice), Hugh Jackman, Michael Fassbender, James McAvoy, Kevin Bacon, Nicholas Hoult, James Mars­den, Ben Foster (X-Men), Ryan Reynolds (Dead­pool), Thomas Jane, Ray Stevenson (The Punisher), Ioan Gruffud (Fantastic Four), Gerard Butler (300), Billy Crudup, Patrick Wilson, Nicolas Cage (Ghost Rider). Dacă avea Mel Brooks la dispoziţie toată această trupă, realizaţi cum ar fi arătat parodia sa Men in Tights? Dintre puţinii „arătoşi“ din garda tînără apţi pentru filme ce implică şi o oarecare acţiune fizică, au reuşit să se ţină deoparte de acest joc de-a Reginele şi Jokerii Mark Wahlberg, Jason Statham, Matthew McConaughey şi Matt Damon. Puţini. Dacă pînă şi Star Wars a devenit un film feminist odată cu apariţia lui Rey/Daisy Rid­ley, viitorul pe ecrane nu arată foarte încurajator pentru sexul considerat odată… tare (sau puternic, nu mai ştiu). Leo este cel care ne-a salvat onoarea prin inspiraţia de a se apuca să mănînce carne crudă în The Revenant. Mai bine te lupţi cu un grizzly decît cu nevasta. Gata, mă duc să revăd Bridesmaids… după ce scot puiul din cuptor.

Ioan Big este designer de evenimente speciale şi analist de cultură pop, autor al volumului Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones (ed. RAO, 2006).