În urmă cu două luni semnam argumentul dosarului "Cine e ţigan?". Încercam să depistez, alături de colaboratorii temei, ce se află dincolo de stereotip, problemele sociale şi cauzele discriminării. Cine sînt şi de ce îi blamăm pe cei pe care corectitudinea politică ni-i denumeşte romi, dar cea lingvistică, ţigani. Departe de materialitatea fondurilor alocate programelor pentru integrarea comunităţii, cît de mult credit moral mai este dispusă societatea rom‰nească să investească? ëntrebam, la momentul respectiv, cît de departe mai putem sta, înlăuntrul aceleiaşi naţiuni, unii de alţii. Răspunsurile primite s-au referit, în marea lor parte, la starea de neputinţă perpetuă în care etnia romă se complace, apatie motivată atît prin lipsa pîrghiilor sociale, cît şi a celor culturale. Viziunea aparţinea însă (cu excepţia doamnei Margareta Matache, directoarea Romani Criss) exclusiv outsider-ilor, intelectualilor ne-romi, fiind percepţia majorităţii asupra minorităţii. Tocmai de aceea dosarul de faţă, "Noi sîntem romi", vine ca o completare, fiind "cealaltă parte a monedei", textele şi opiniile colaboratorilor aparţinînd de data aceasta, 100%, intelectualilor romi. Balanţa a înclinat foarte mult înspre o definiţie a indentităţii, opiniile liderilor romi însumînd, pînă la urmă, perspectiva radicală a felului în care este percepută discriminarea din locul celui discriminat. De aici şi sensibilitatea care, conform unui lider rom, uneori e exagerată, doar pentru a se face auzită. Cît de mult apasă încă istoria şi trauma istorică, mentalul colectiv al romilor şi, pînă la urmă, cît de departe stăm, înlăuntrul aceleiaşi naţiuni, unii de alţii? (S. G.)