Este Marea Neagră un lac rusesc?

Rufin ZAMFIR
Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Este Marea Neagră un lac rusesc? jpeg

În 2005, la vreun an și ceva de cînd România devenise stat membru NATO, președintele-jucător Traian Băsescu adăuga încă o expresie capitolului ce avea să-i fie rezervat în folclorul urban: „Marea Neagră, lac rusesc”. Calm și încrezător în sine, acceptînd tacit apocriful și exhibîndu-l ulterior ca pe o medalie, Băsescu avertiza democrațiile occidentale asupra pericolului reprezentat de o Rusie deloc dispusă să „democratizeze” participarea altor state la stabilizarea regiunii. Evident preocupat de prezența trupelor rusești în Transnistria și probabil deranjat de lipsa de interes a Occidentului în identificarea unei soluții pentru conflictul înghețat de pe teritoriul unui stat față de care nutrea un interes ce ridica sprîncenele multor analiști politici, președintele român centrase oricum politica externă a României în jurul Mării Negre. Rolul României de „actor relevant” în această regiune era promovat ca monedă de schimb încă din timpul proceselor de aderare la NATO și UE.

Poate că Traian Băsescu o fi fost clarvăzător sau doar pragmatic, dar istoria i-a dat dreptate: după Transnistria au urmat Osetia de Sud și Abhazia, apoi Crimeea și de aici totul a mers rapid la vale. Nu trebuie să fii specialist ca să observi astăzi că Rusia, prin postura operațională de tip anti-acces și interdicție regională (A2/AD), circumscrie tot mai mult Marea Neagră definiției unui „lac rusesc”.

Dar fixația navală a Rusiei nu este deloc nouă. Alimentat de frica de a nu rămîne captiv uscatului în contextul în care toate marile puteri își demonstrau relevanța prin flotele pe care le dețineau, Petru cel Mare avea să transforme obsesia pentru stăpînirea mărilor în strategia militară a imperiului. Mai tîrziu, Ecaterina cea Mare anexează pentru prima dată Crimeea și face posibilă înființarea primelor porturi într-o mare caldă, navigabile pe tot parcursul anului. Pleiada ei de „favoriți” cu veleități maritime (cei doi Grigori, Orlov și Potemkin) probează asupra Turciei, un adversar pe măsură, viabilitatea eforturilor de transformare a Rusiei într-o putere navală. În această linie de succesiune, Vladimir Putin nu face decît să demonstreze consecvență strategică și, deci, să consolideze ce au creat înaintașii lui. Regiunea Mării Negre este un teatru ideal pentru proiecțiile de putere orchestrate de Kremlin pentru publicul internațional, dar și pentru cel intern. Ce a adus nou în Marea Neagră epoca Putin a fost înțelegerea superioară a strategului de la Kremlin vizavi de utilizarea unor mijloace neconvenționale de război. În 2005, președintele Băsescu avea în minte utilizarea de către Kremlin a conflictelor înghețate – un tip neconvențional de păstrare/exercitare a influenței asupra unor teritorii străine – pentru a-și asigura supremația în regiune. Ulterior, arsenalul de tactici hibride/neconvenționale folosite s-a diversificat și a facilitat Rusiei construirea unei zone de tip A2/AD. Promovarea unui tip de agresivitate care trece pe sub radarul pe care îl reprezintă articolul 5 al NATO, de genul omuleților verzi care au facilitat anexarea Crimeei fără ca măcar un foc de armă să fie tras, demonstrează inventivitate în angajarea unor noi și noi astfel de mijloace neconvenționale. Așa cum se așază lucrurile, Marea Neagră va continua să fie martora unor acțiuni hibride cuprinzînd agresiuni cibernetice, dezinformare, presiuni economice, operațiuni informative ce vizează erodarea încrederii statelor riverane membre NATO în capacitatea Alianței de a le apăra și descurajarea statelor non-membre NATO de a mai spera/aștepta ajutorul Vestului.

În cuvintele amiralului (r) James Foggo, tactica „fierberii broaștei la foc mic”, pînă la nivelul în care nu își dă seama ce a omorît-o, este cea pe care se pare că Rusia a adoptat-o în Marea Neagră. În 2020, Kremlinul a testat eficacitatea strategiilor sale hibride prin blocarea accesului în Marea Azov. În martie și aprilie 2021 a declanșat un val de emoție și tensiune prin mobilizarea a peste 120.000 de soldați în apropierea frontierei cu Ucraina. În iunie, cu doar cîteva zile înainte de exercițiul naval Sea Breeze 2021 găzduit de Ucraina și SUA cu participarea a 32 de state, Rusia șicana distrugătorul britanic HMS Defender. Firește, toate aceste acțiuni ostile nu au rămas fără ecou, dar încetineala unor contramăsuri concrete sprijinite solid de către Vest nu poate să nu ne ducă cu gîndul la vremuri în care Estul a mai așteptat degeaba ajutor occidental.

La momentul 2021 nu există nici un stat în regiunea Mării Negre care să nu simtă o presiune de securitate dinspre Rusia. Republica Moldova și Georgia au pe teritoriul propriu conflicte înghețate, întreținute direct sau prin proxi de către Rusia, și amîndouă întîmpină obstacole constante din partea Kremlinului în calea consolidării instituționale și a parcursului democratic. Ucraina, cea mai greu încercată dintre toate, a pierdut o parte din teritoriul propriu într-un fel care nu mai părea a fi posibil după cel de-al doilea război mondial și își vede amenințată în continuare integritatea teritorială în regiunea Donbas. România este ținta permanentă a retoricii belicoase venite de la Kremlin și a eforturilor subversive de erodare a consensului național cu privire la apartenența noastră la NATO. Turcia, poziționată istoric într-un joc al neîncrederii pragmatice față de Rusia, se vede încercuită de contingente militare ruse prezente în număr din ce în ce mai mare în arealul Mării Negre, în Siria, în Caucaz. Chiar și Bulgaria, care pînă mai ieri spera să vadă doar vase de croazieră în largul coastei sale (drept care înțelegea să facă opoziție la inițiativa României, sprijinită la acea dată de Turcia, de a prospecta înființarea unei flotile NATO dedicate în Marea Neagră), s-a regăsit în 2021 în mijlocul unui scandal de spionaj în care funcționari de rang înalt din Ministerul Apărării de la Sofia fuseseră recrutați să furnizeze secrete militare naționale și ale NATO unor agenți ai Kremlinului.

Răspunsuri la eforturile Rusiei de a transforma Marea Neagră într-un lac propriu – întîrziate pînă acum – au început să își facă simțită prezența. Inițiative internaționale concrete, cum ar fi deciziile NATO de la summit-ul de la Bruxelles din iunie 2021 de securizare a arealului prin dinamizarea prezenței în regiune, transmit la Kremlin mesajul că Vestul a înțeles că broasca a început să simtă că este fiartă. Mai mult, arhitectura flexibilă a răspunsului cu care Vestul vine începe să semene din ce în ce mai mult cu acțiunile hibride care l-au generat: operațiuni multi-domeniu, derulate de către „echipe de echipe” ce implică specializări diverse.

Inițiative regionale cum ar fi Trilaterala România-Polonia-Turcia sau Bucharest 9 pot crea efectul de descurajare a adversarului (porcupine posture, imposibil de digerat de către adversar), făcînd trecerea de la un tip de apărare prin sancțiune (deterrence by punishment) la unul mult mai eficient și adaptat capacităților locale/regionale, de tip apărare prin negarea cîștigurilor anticipate (deterrence by denial). Tactici similare celor angajate de micuțele state baltice, lecțiile învățate de acestea pot fi adaptate și pentru Marea Neagră.

În formularea răspunsului la agresiunile Rusiei în Marea Neagră nu trebuie ignorată cea mai puternică și temută armă la Kremlin: democrația. Prezervarea unor inițiative politice cu baza în sistemul democrației de tip vestic cum ar fi Convenția de la Montreux, un document rămas la fel de relevant și eficient timp de 85 de ani și ale cărui principii sînt important de respectat pentru Rusia și Vest deopotrivă, poate crea veritabile punți de dialog între cele două părți. Este de la sine înțeles că eforturile de consolidare a democrațiilor din regiune trebuie să rămînă o prioritate de contracarare a subversiunii rusești.

Rămîne de văzut, însă, dacă toate aceste măsuri vor ajunge să fie puse în practică înainte de a fi depășite de inventivitatea Rusiei sau dacă ele își vor dovedi eficiența în „democratizarea” spațiului Mării Negre.

Rufin Zamfir este expert în securitate și director de programe al centrului Global Focus.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.