Ce legătură există între o jurnalistă din Leipzig şi Maria Tănase?  

O legătură strînsă. Cînd am auzit primul disc cu Maria Tănase, în primăvara lui 1993, într-un apartment de bloc bucureştean, habar n-aveam ce univers de muzică urma să descopăr în această ţară. Repede, mi-am dat seama cît de puţin e cunoscută peste hotare muzica tradiţională şi cea contemporană din România. Pentru mine, Maria Tănase a fost doar începutul, dar a rămas în minte şi în inimă. Ea a fost o cîntăreaţă absolută, deşi se simt şi chiar sînt mii şi mii de melodii vechi în spatele ei şi, bineînţeles, mii de voci. Începînd din clipa aceea, am încercat să aduc muzica bună din România, în Germania. Mai întîi, cu emisiunile mele, dar şi cu un sampler – Suburban Bucharest, cu muzică lăutărească, la care vreau să adaug în curînd un alt CD – Urban Bucharest, cu artişti contemporani.

Cum ai explica fascinaţia pentru muzica ei, chiar şi la 50 de ani de la dispariţia cîntăreţei?

Intuiţia ei, dublată de vocea plină de dramatism, dar şi umorul ei m-au uluit. Nu am întîlnit-o, dar auzind muzica, ai impresia că o cunoşti. În 1994, m-am dus la oameni care au lucrat cu ea – cobzarul Marin Cotoanţa, compozitorul Henry Mălineanu şi etnomuzicologul Emilia Comişel. Toţi au avut lucruri interesante de spus despre ea. Cotoanţa mi-a povestit că era o colegă care avea grijă „de băieţii ei din orchestră“, stima fiecare lăutar cu care a lucrat şi era de o generozitate cum el n-a mai întîlnit, primea bani şi îi dădea oamenilor care aveau nevoie.

Ce proiecte legate de muzica Mariei Tănase ai realizat?

Cînd am aflat despre intenţia casei de discuri Oriente, de la Berlin, de a prezenta muzica Mariei Tănase pentru publicul vest-european, le-am propus să colaborăm – aveam deja interviuri, fotografii etc. La început, am scris un text pentru booklet-ul de la Malediction d’amour, iar pentru al treilea disc, Magic Bird, am găsit şi am reeditat cîntecele înregistrate în anii ’30, cu Maria Tănase şi tarafuri de epocă, care aveau un alt ton şi transmiteau un cu totul alt farmec. Vocea era tînără, dar acompaniamentul – mai neşlefuit, de mahala, şi nu de scenă. A existat şi o Maria Tănase înainte de înregistrările faimoase din anii ’50-’60 de la Electrecord sau Radio. Am produs şi produc emisiuni despre ea şi despre artişti care au fost inspiraţi de vocea ei sau de muzica tradiţională şi lăutărească, cum sînt Oana Cătălina Chiţu, Sanda Weigl, Alexander Bălănescu, Maria Răducanu, Vlaicu Golcea, Trei Parale, Subcarpaţi şi alţii.

Ce detaliu din viaţa şi muzica Mariei Tănase ţi-e cel mai drag?

Am senzaţia că ea nu a vrut să trăiască altundeva decît în România – sună cam patetic, dar nu e. Cred că e bine dacă nu părăseşti ţara ta, înseamnă că te ţine ceva acolo. Limba, oamenii, muzica. Prietenii mei preferă să rămînă în România, deşi nu e comod să stai. Cu muzica? E ceva viu, profund şi rebel în muzica ei, nu ştiu să răspund mai concret, am să ascult din nou Maria Tănase.

Grit Friedrich este jurnalist freelancer din Leipzig, specializată pe muzica şi cultura din Europa de Est şi Sud-Est. Lucrează pentru mai multe posturi de radio, printre care MDR Figaro, WDR şi DRadio Kultur. A editat trei CD-uri cu muzica Mariei Tănase, toate apărute la casa de discuri Oriente, din Berlin. În prezent, lucrează la o emisiune de radio despre copiii din Ferentari şi Clubul de Educaţie Alternativă din Şcoala nr. 136, Bucureşti.

a consemnat Cătălina MICIU