Drogurile - fructul oprit sau mărul discordiei?

Valentin SIMIONOV
Publicat în Dilema Veche nr. 249 din 25 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urma puternicei ideologizări a discursului despre droguri - mă refer la droguri ca la substanţe psihotrope folosite în scop recreaţional şi care, folosite în exces, pot afecta starea de sănătate şi siguranţa consumatorului şi a celor din jurul său, unele dintre aceste substanţe fiind legale, în timp ce altele, interzise, iar producerea, distribuirea, posesia şi consumul lor pedepsite prin lege - subiectul este dificil de abordat, fără riscul de a nu aluneca într-una dintre cele două poziţii radicale care îl însoţesc: acordul sau dezacordul cu consumul liber de droguri. În articolul de faţă voi încerca să redau cîteva opinii despre rolul drogurilor în societate, lăsînd cititorului complicata alegere a taberei. Christian Bachman şi Anne Copel reuşesc prin cartea lor, Le Dragon Domestique (Albin Michel, 1989), să descrie evoluţia concepţiilor despre droguri în societăţile occidentale. Titlul este o metaforă prin care se surprinde natura duală a drogului: în acelaşi timp familiar şi straniu. Familiar pentru că drogurile au devenit o prezenţă cotidiană în societăţile occidentale, straniu pentru că are origini exotice, este interzis şi periculos. Potrivit autorilor, această aparentă contradicţie este rezultatul schimburilor comerciale şi culturale dintre Occident şi Orient din ultimele sute de ani. Dacă e să ţinem seama de istoria folosirii substanţelor psihotrope, consumul de droguri a fost interzis în societăţile occidentale relativ recent. Ele au făcut obiectul prohibiţiei odată cu apariţia consumului de masă şi a sintetizării principiilor active din cîteva plante cu proprietăţi psihotrope. Pînă în primele decenii ale secolului al XX-lea, morfina şi cocaina erau ingrediente nelipsite din siropurile de tuse, băuturile tonifiante şi elixirurile comercializate la scară largă în Statele Unite. Reţeta originală a băuturii coca-cola includea cocaina ca ingredient de bază. Opiul, marijuana şi cocaina erau consumate în mediile boeme şi în comunităţile de emigranţi chinezi, hispanici sau afro-americani. În timp, toate aceste substanţe au fost trecute sub controlul statului, iar producerea, distribuirea şi consumul lor au fost strict reglementate. Felul în care Statele Unite au tratat problema drogurilor a devenit în scurt timp un model pentru toate statele occidentale şi a orientat politica mondială pe această temă către prohibiţionism. Aceasta se întîmpla în condiţiile în care tot Statele Unite au experimentat efectele acestei politici în perioada în care au interzis alcoolul: creşterea consumului de băuturi spirtoase şi a criminalităţii asociate, calitatea proastă a băuturilor de contrabandă, dezvoltarea pieţei negre şi apariţia unor gangsteri de talia lui Al Capone şi Lucky Luciano. Autorii lansează ipoteza potrivit căreia regimul substanţelor psihotrope introdus în convenţii internaţionale este o formă de afirmare a supremaţiei societăţilor dezvoltate din emisfera nordică, care opun drogurilor, produse în ţările subdezvoltate, propria gamă de substanţe, rezultate ale cercetării ştiinţifice - produsele farmaceutice. În acelaşi timp, Occidentul impune şi funcţia acestor substanţe: ele servesc la prevenirea şi tratarea bolilor sau sînt folosite pentru a creşte performanţa fizică şi intelectuală a individului. Drogurile folosite tradiţional în Occident, alcoolul, cafeaua şi tutunul sînt singurele substanţe non-medicamentoase permise, în timp ce marijuana, opiul sau frunzele de coca sînt sever controlate. Producţia substanţelor de sinteză în laboratoarele occidentale, cărora nu li s-a găsit o întrebuinţare medicală importantă, a fost copiată în ţări subdezvoltate, unde capacitatea statelor de a le controla este redusă. La această situaţie s-a ajuns din cauza interacţiunii unor modele culturale, economice şi sociale diferite, însă în acest moment poziţiile sînt foarte greu de schimbat, deşi termenii problemei nu mai sînt aceiaşi. Miza controlului surselor de producţie şi a pieţelor de desfacere s-a mutat de la protecţia cetăţenilor la administrarea unei infrastructuri de control care ar rămîne fără obiect dacă aceste substanţe ar deveni brusc legale. În 1998, Sesiunea Specială a Adunării Generale a Naţiunilor Unite cu privire la droguri s-a încheiat cu redactarea unei declaraţii ce prevedea "eliminarea sau reducerea semnificativă" a culturilor de marijuana, coca şi mac opiaceu, în viitorii zece ani. Ce s-a întîmplat în acest interval? Conform statisticilor, consumul de cannabinoide tinde să se generalizeze, în timp ce consumul de stimulente şi opiacee pare să se fi stabilizat sau este chiar în creştere: în 2007, Afganistanul a înregistrat cea mai mare recoltă de mac opiaceu din istorie. În paralel, operaţiunile de combatere a traficului au luat amploare din ce în ce mai mare, iar mai nou Naţiunile Unite analizează posibilitatea distrugerii plantaţiilor de mac din Afganistan, prin intervenţii armate. Conform lui Ethan Nadelmann, directorul Drug Oplicy Alliance, de mai bine de o sută de ani, politicile din acest domeniu au o orientare prohibiţionistă, iar lupta împotriva drogurilor (war on drugs) iniţiată de americani provoacă grave încălcări ale drepturilor omului, devenind uneori o luptă împotriva consumatorilor. Actualele politici din domeniul drogurilor fac mai mult rău decît bine, prin criminalizarea drogurilor şi stigmatizarea consumatorilor. Nadelmann nu este singurul care cere schimbarea opticii şi reforma politicilor asupra drogurilor. El este susţinut de politicieni, poliţişti şi activişti care cred că interzicerea consumului de droguri are un efect invers, că astfel se menţine constant interesul pentru aceste substanţe şi implicit un nivel înalt al cererii. Aceştia opun modelului prohibiţionist, politica statului olandez, care tolerează folosirea cannabisului, fără a înregistra o creştere a numărului de consumatori, ci din contră, pierderea interesului populaţiei faţă de acest drog. Unii oameni de ştiinţă afirmă că potenţialul benefic al substanţelor pe care astăzi le numim droguri este enorm, dar, din păcate, nu poate fi exploatat, din cauza restricţiilor impuse de state cercetării în acest domeniu. Consumul de droguri a apărut odată cu omenirea şi este foarte probabil să nu dispară decît odată cu omenirea. În locul politicilor care menţin efectul de fruct oprit al drogurilor, orientarea către riscurile concrete produse de droguri şi minimalizarea ar putea fi o abordare mai eficientă decît asumarea unui obiectiv utopic, cum e cel de a obţine o lume fără droguri.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.