"dramAcum" - o istorie -

Nicolae MANDEA
Publicat în Dilema Veche nr. 123 din 1 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"dramAcum3" este un proiect în desfăşurare, al treilea avatar al unei idei utopice, lipsită de pragmatism, antipatic-simpatică, obraznică şi destabilizatoare. "dramAcum" are şi o istorie care începe pe 25 octombrie 2002. Necesitatea unui proiect de promovare a dramaturgiei contemporane era evidentă, nu argumentele lipseau. Era nevoie de un nucleu activ şi de un concept eficient. Membrii fondatori au fost Andreea Vălean, Gianina Cărbunariu, Radu Apostol, Alexandru Berceanu, iar conceptul iniţial a fost acela al construcţiei unei relaţii privilegiate între regizor şi dramaturg. Afinităţile personale au fost importante, ceea ce îi apropia fiind mai ales o idee comună despre teatrul contemporan. Exista şi un model: Andreea Vălean venea după un stagiu la Royal Court. Am parcurs alături de ei o bună parte a acestui drum, cei patru continuînd studiile la masterat. În seara de 25 ianuarie, în Atelierul de regie "Ion Sava", la UNATC, se lansau public două direcţii de lucru: un concurs de dramaturgie românească adresat autorilor tineri (sub 26 de ani) şi un program de traduceri din dramaturgia recentă, în special din limbi de circulaţie restrînsă. Două idei şi-au demonstrat forţa: echipa regizor/dramaturg, ca echipă de creaţie activă pe tot parcursul procesului de producţie a spectacolului, şi echipa regizor/traducător, ca echipă de cercetare a tendinţelor novatoare în teatrul contemporan. A mai fost nevoie de un lucru simplu: tăria de a nu renunţa. Sloganul obliga: Ai o idee? Ţi-o facem!. Baza de lucru - în şcoală, sponsor - Fundaţia "Raţiu" România. Concursul a produs o selecţie de 16 texte dintr-un total de 115. Un tînăr dramaturg, Peca Ştefan, impresionase prin nonşalanţa cu care îşi prezenta piesele, unele texte erau scrise de studenţi/absolvenţi de teatru sau litere şi demonstrau o sensibilitate proaspătă, altele erau schiţe promiţătoare (sau doar amăgitoare) ale unor dezvoltări dramatice interesante. Surpriza programului de traduceri a produs-o Carmen Vioreanu: autorii nordici contemporani aduceau o tematică, o viziune şi o scriitură dramatică neobişnuite şi novatoare. Prima influenţă s-a simţit chiar în facultate, în examenele de regie şi în repertoriul Studioului Casandra (stagiunea 2003/2004 a fost dominată net de texte contemporane - Mă cheamă Isbjorg, sînt o leoaică de Havar Sigurjonsson, regia Gianina Cărbunariu şi K+M+R+L de Mattias Anderson, regia Adriana Zaharia proveneau din proiectul "dramAcum"). Dificultăţile în promovarea textelor originale se dovedeau însă mult mai mari. Ceva se mişca, iar semnalul cel mai clar l-a dat spectacolul Stop the Tempo, realizat la Teatrul Luni de la Green Hours de Gianina Cărbunariu. Stop the Tempo este emblematic pentru prima fază a proiectului "dramAcum", chiar dacă a apărut ca o creaţie singulară, în afara concursului de dramaturgie sau a programului de traduceri. Semnificaţiile cuvîntului-cheie ce a dat numele proiectului se regăsesc integral în acest spectacol: dramaturgia - cum?, dramaturgia - acum. Un text care vorbea direct în perioada de maximă intimidare a discursului public după 2000, asumînd un punct de vedere radical, dar şi o stilistică radicală: un spectacol construit cu un minim de resurse scenice (cîteva lanterne), un spectacol în care actorii îşi citeau datele de identitate reale din buletinele personale. Lansarea proiectului "dramAcum 2" a însemnat şi schimbări de strategie: grupul s-a deschis invitînd noi membri (Ana Mărgineanu, Adriana Zaharia, Vlad Masaci, Sorin Militaru), concursul de dramaturgie a fost dublat de organizarea unor ateliere dedicate tinerilor autori, s-a stabilit un parteneriat cu Teatrul Act. În mod fericit, proiectul "dramAcum 2" a beneficiat de sprijinul simbolic conferit de Premiul Special al AICT - secţia română şi de sprijinul concret al Ludmilei Patlanjoglu, preşedinta acestui for. Au existat şi dezamăgiri, dar "dramAcum 2" a produs o selecţie de cinci piese prezentate în spectacole-lectură la Teatrul Foarte Mic, în octombrie 2004: Fuck You Europa de Nicoleta Esinencu (regia Alexandru Berceanu, ulterior montată de acesta la Teatrul din Galaţi), Elevator de Gabriel Pintilei (regia Adriana Zaharia, pusă apoi în scenă la Teatrul Foarte Mic), Radical de Vera Ion (regia Ana Mărgineanu, în repertoriu la Teatrul Foarte Mic, cu noul titlu Vitamine), D.W. de Bogdan Georgescu (regia Radu Apostol) şi Anatema şerasedţ de Carmen Vioreanu (regia Gianina Cărbunariu). Roberta Levitow - profesor de playwriting invitat din SUA - a condus workshop-ul "Cum să scrii ceva nou" organizat în primăvara lui 2004 la Teatrul Act, continuat la Bistriţa (august 2004 şi 2005), iar întîlnirile cu publicul au fost axate pe ideea explorării unor noi tematici (Comunismul pe înţelesul copiilor şi De pe stradă - tot la Teatrul Act - la realizarea cărora criticul Iulia Popovici a avut o contribuţie importantă). "dramAcum 2" a explorat în direcţii diverse, continuate de o nouă generaţie de studenţi din UNATC care se regăsesc în "tangaProject", pe o strategie care pune în prim-plan ideea de atelier teatral şi ideea de grup de creaţie, renunţînd la organizarea unui concurs de dramaturgie. Un proiect viu nu se fixează, devine o sursă deschisă, capabilă să se dezvolte prin impulsul creativ pe care îl transmite. Sloganul "dramAcum 2" a fost Treceţi graniţa!, un slogan simplu şi imperativ, referinţa fiind mai degrabă la graniţele din noi, la graniţa care desparte textul nou de scenă. În cele din urmă, se vede că nici un fel de graniţă nu este impenetrabilă, nici o graniţă nu este definitivă. Cu atît mai puţin graniţa dintre dramaturg şi regizor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.