Draga mea antivaccinistă,

Acest articol va începe cu unul dintre truismele tale preferate: trebuie să respectăm dreptul la opinie. Desigur, dar asta nu înseamnă că trebuie să respectăm și opinia însăși. De exemplu, tu ai luat cu asalt Internetul împrăștiind pe unde ți-a fost permis teoria că vaccinul ne pune copiii în pericol. Ei bine, pentru această opinie, nu am nici măcar un micron de respect. Asta ca să știm, de la început, cum ne poziționăm. Să îți explic de ce.

Există foarte puține lucruri pe care le am făcut bine în această viață. Unul dintre ele a fost cel mai important: să mă documentez extrem de bine atunci cînd iau decizii pentru viața copilului meu. M au ajutat să fac asta anii de presă pe care îi am în biografie.

Cu tot respectul față de foștii mei angajatori, trebuie să spun că la nici un articol nu am lucrat mai atent decît atunci cînd a fost să caut surse de documentare pentru alegerile făcute în numele Ericăi. Una dintre cele mai complicate teme a fost vaccinarea. Complicată pentru mine?

Nicidecum. Mi-am vaccinat copilul fără cea mai mică emoție, după ce am vorbit cu medici care au la activ cercetări serioase și experiență cît să dea și altora. Și chiar dau. Atunci de ce e complicată?

Pentru că așa ai făcut-o tu, aveam să constat. Ce mize te-au mînat în luptă? Nu am de unde să știu. Îmi place să operez cu lucruri verificabile. Iată cîteva dintre ele:

● Ți-ai ales target-ul cel mai vulnerabil și mai ușor de atras printr-una dintre cele mai pure emoții umane: frica. Te adresezi proaspetelor mame, obosite, în furtuni hormonale și depresii postnatale. Orice prezumtivă amenințare asupra copilului este egală, de multe ori, cu un dezastru iminent. Prinse între iubire, nesiguranță, epuizare fizică și lipsa specializării medicale, ele sînt cele pentru care butonul „frică“ funcționează perfect. Și nu eziți să îl apeși de cîte ori ai ocazia, la intensitate maximă. Iar dacă unele dintre ele mai au și vreo experiență nefericită cu sistemul medical, așa cum probabil majoritatea dintre noi avem, terenul e mai mult decît pregătit.

● Ți-ai confecționat un portofoliu de argumente pe care le rotești la nesfîrșit, imună la faptul că fiecare dintre ele nu rezistă nici la o verificare mai atentă pe Google, darămite la o analiză specializată. Răspîndești la nesfîrșit enunțul potrivit căruia un renumit doctor a demonstrat că vaccinul ROR cauzează autism, iar o prestigioasă revistă medicală i-a publicat studiul. Uiți să mai adaugi că „renumitul“ doctor Andrew Wakefield și-a pierdut dreptul de a mai practica medicina, iar The Lancet, revista care i-l publicase, a retras articolul cu scuze publice, atunci cînd s-a dovedit că acesta conținea o mulțime de falsuri.

Fluturi sentința Tribunalului din Bologna care a despăgubit o familie pentru efectele vaccinului, dar omiți să adaugi că instanța superioară a invalidat această sentință.

Confruntată cu statisticile Organizației Mondiale a Sănătății privind creșterea speranței de viață în urma descoperirii vaccinurilor, îți permiți să spui că nu vaccinurile au dus la eradicarea/limitarea bolilor, ci condițiile de igienă. Pentru că, așa cum știm cu toții, poliomielita nu avea nevoie decît de un săpun bun.

Agiți prospecte în care se spune că vaccinurile conțin metale grele, precum aluminiu sau mercur. Mai întîi, îți dau vestea că aluminiul nu este metal greu și este prezent, în mod natural, în foarte multe dintre fructele și legumele pe care le mănînci. Apoi, mercurul, mai exact substanța thimerosal care îl conține, a făcut obiectul unei solicitări de a fi eliminat din vaccinuri din pură precauție, adresată producătorilor de medicamente de către SUA și UE încă din deceniul trecut.

Te lansezi în îndemnuri mobilizatoare, de tipul „Toată lumea ar trebui să facă bolile copilăriei“. Tuberculoza nu e o boală a copilăriei. Nici hepatita. Nici poliomielita. Nici pertussisul. Iar rujeola a ucis, doar anul acesta, trei copii în România. Erau bebeluși, nu ajunseseră, încă, la vîrsta vaccinării cu ROR. În afară de ei, aproape 700 de copii s-au îmbolnăvit de rujeolă de la începutul anului. Dintre cele o sută de cazuri înregistrate în județul Cluj, 80% au fost de copii nevaccinați.

● Atunci cînd argumentele pseudo-științifice îți sînt desfăcute în bucăți, joci cartea personală. Ai în familie un unchi al cărui frate are un copil care a făcut autism sau altă boală gravă de la vaccin. Dacă ți se cere un document medical care să probeze asta, te autovictimizezi că nu ești crezută pe cuvînt cînd faci o afirmație atît de gravă. Nu mă înțelege greșit, departe de mine să minimalizez posibila suferință a unor oameni. Însă, înainte de a da vina pe vaccin, aș vrea să știu cîteva lucruri: dacă a fost respectată impecabil procedura medicală pentru vaccinare, dacă acel copil a fost vaccinat într-o perioadă în care starea de sănătate nu îi permitea asta, dacă acel copil avea o alergie, dacă părinții au sesizat cazul către autoritățile competente. Există, cu siguranță, copii la care vaccinurile au avut efecte adverse și care au cauzat complicații, nu o să neg asta vreodată. Este, însă, treaba celor competenți și cu autoritate în materie să stabilească motivul acestor incidente. Și, pînă acum, toate investigațiile au arătat că ele au survenit în urma circumstanțelor vaccinării, nu din cauza conținutului vaccinului.

Draga mea antivaccinistă, ce vreau eu să spun cu toate astea? Că, dacă ai o minimă conștiință, ar trebui să nu mai minți. Este treaba ta să judeci ce crezi despre vaccinare. Dar, atunci cînd o combați, încearcă să nu mai folosești jumătăți de adevăr și umbre conspiraționiste. Dacă nu din decență, măcar pentru că ai puteai să dai de mame care chiar știu să verifice informațiile. Care chiar știu să caute scorul de reputație al unui site. Care chiar înțeleg că emiți enunțuri false și pot să demonstreze asta.

Îmi imaginez că o să faci asta? Nici vorbă, pentru că încă nu știu care îți e miza: notorietatea, traficul, vînzarea unor leacuri care ar trebui să suplinească vaccinurile sau altceva. Atunci, de ce am scris acest text? Pentru că, după ce în ultimii ani ai reușit să duci rata vaccinării la limita de risc a unor epidemii înfiorătoare, nu aș putea trăi cu gîndul că am avut ocazia să îți demontez tehnica și nu am făcut-o. Iar asta e tot pentru Erica. Pentru că, deși este vaccinată, poate să facă, în continuare, forme ușoare ale bolilor împotriva cărora a fost imunizată. Și, draga mea antivaccinistă, chiar nu mi-aș dori ca fiica mea să facă o formă ușoară de poliomielită. Fusese eradicată în Europa, dar, anul trecut, au apărut două cazuri în Ucraina. Este și „meritul“ mișcării antivacciniste, poți să le trimiți o scrisoare de felicitări „surorilor“ ucrainene. 

Oana Dobre-Dimofte este jurnalist.

Foto: colecţia Costică Acsinte