Două întrebări, mai multe concluzii

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
Două întrebări, mai multe concluzii jpeg

Departe de teorii, definiţii şi rigori ale termenului. 1) Ce mai înseamnă elita pentru dvs.? 2) Ce modele mai aveţi în societatea românească de azi? Două întrebări care şi-au căutat răspunsul la firul ierbii. O definiţie sustrasă dintr-un mozaic de păreri. Păreri împărţite, de la opinii privind elita politică, la cele care găsesc modele de formatori în rîndul profesorilor de liceu sau şcoală generală, la cei care reuşesc să facă din lucrurile mărunte, adevărate căi de urmat, pentru că le fac cu pasiune. Cu alte cuvinte, unde ne îndreptăm gîndurile şi aspiraţiile? Unde ne mai dibuim astăzi modele şi lideri şi ce direcţii mai învăţăm (de la cine?) să urmăm?
Răspunsurile caută modele şi în figurile prinse în panoplia mass media, dar şi în rîndul celor pe care de multe ori îi avem (sau i-am avut printre noi), pe care lumea largă nu-i cunoaşte, nu-i apreciază la justa lor valoare, dar care ne-au format şi ne-au ghidat paşii spre valorile autentice.

Ana Maria Dâmboiu
25 de ani, fost bursier Fundaţia  „Dinu Patriciu“,  actual junior project manager

1) Elita se impune prin calitate. În ştiinţă se cumulează numărul contribuţiilor la dezvoltarea ştiinţei, în artă în general este supusă criticului aspru, „timpul“, în sport sînt cei mai ageri, în politică – cei care reprezintă interesele cel mai bine. Fiecare elită este supusă democratic popularităţii maselor. În majoritatea cazurilor se impune prin respect şi admiraţie. Şi totuşi, în cazul elitei politice din România… Mă refer cu precădere, în cele de mai jos, la elita politică pentru că îmi pare greu de măsurat capacitatea. În accepţiune democratică, elita se defineşte prin acea mînă restrînsă de oameni care au puterea de decizie în numele „celor mulţi“, indiferent dacă opţiunea este de centru dreapta sau stînga a politicii. Puterea reprezentării e larg definit şi intră în diverse polemici filozofice. Mă voi rezuma, totuşi, la a defini reprezentarea ca fiind exprimarea populară prin vot democratic liber şi deschis a unei clase politice menite a reprezenta interesele. Sînt aceştia automat elita noastră politică? Măsurînd propunerile electorale cu rezultatele mandatului, nu sînt elita noastră politică! Dar poate exista un stat fără elită politică? Avem un standard calitativ atît de jos? Sau se măsoară elita politică în altceva? Avem prea mulţi spectatori politici şi prea puţini spectatori politici angajaţi?
2) Mi-e greu să cred că există om în societate fără model, chiar şi într-o societate dezorganizată şi fără o cultură politică. De la modelele părinteşti la modele din rîndul profesorilor. Mi-e greu să identific modele în rîndul elitei politice din România pentru că nu cred în ea, dar cu siguranţă mă pot gîndi la modele din ştiinţă şi artă, de exemplu Marius Andruh, Viorel Barbu, Emil Burzo, Florin Constantiniu, Emilian Dobrescu, Sabina Ispas, Dan Rădulescu şi lista se continuă – nominalizările sînt aleatorii, şi nu definitorii.

Cristina Măniţă
24 de ani, masterand în cadrul Masterului de Lingvistică Teoretică Engleză, Universitatea Bucureşti

1) La prima întrebare ar trebui să se răspundă mai des. Primul lucru pe care l-am făcut pentru a răspunde a fost să caut cuvîntul în DEX. Nu că n-aş fi ştiut ce înseamnă, doar că termenul e folosit atît de des astăzi, încît am simţit nevoia să citesc o definiţie în adevăratul sens al cuvîntului, să mă întorc la înţelesul său de bază. Iată ce am găsit: a) Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc. şi b) Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. Prin urmare, cuvîntul e folosit cît se poate de oportun. Singura problemă ar fi că valorile sau ceea ce e „considerat bun şi demn de urmat“ s-au schimbat foarte mult azi şi nu neapărat în bine. Aşadar, n-aş şti să spun ce mai înseamnă elita astăzi; presupun că depinde pentru fiecare dintre noi.
2) Am mai multe modele. Pentru mine nu există un om în particular pe care să-l iau ca model. Sînt cîteva persoane pe care le privesc cu admiraţie şi care sînt foarte aproape de sufletul meu. Modelul meu în viaţă reprezintă, de fapt, un amalgam de atitudini, trăiri şi fapte. Spre exemplu, ador şi privesc cu profund respect oamenii care fac lucrurile temeinic, cu responsabilitate şi, dacă îmi este îngăduit a spune, chiar cu pasiune. Nu contează ce anume fac, fie că regizează un spectacol de talie internaţională, predau Present Perfect la clasa a VII-a sau fac cele mai bune clătite cu aromă de migdale. Ceea ce contează cel mai mult pentru mine este că se străduiesc să o facă cît de bine cu putinţă, că vor să fie cei mai buni!

Andreea Ofiţeru
jurnalist

1) Elita este/înseamnă ce e mai bun şi mai valoros într-un domeniu, indiferent care ar fi el. La facultate, elita e reprezentată de cei mai buni profesori, la redacţie – de cei mai buni ziarişti, în politică – de cei mai integri politicieni, în medicină – de cei mai buni medici şi aşa în orice domeniu.
Elitele sînt acele grupuri de oameni recunoscute de toată lumea ca valoroase într-un domeniu. Am observat că, de-a lungul timpului, elitele au reapărut peste ani, chiar dacă au fost decapitate în împrejurări mai mult sau mai puţin fericite. De aici, concluzia că este nevoie de ceva timp pentru a deveni de elită. Pot fi şi produse de elită precum revistele culturale, piesele de teatru, filmele. Aş risca să spun că elitele sînt cele de pe urma cărora rămîne ceva valoros.
2) Dacă aş începe cu un clişeu, aş răspunde că oamenii puternici nu au modele, ci mai degrabă prieteni cu care împărtăşesc aceleaşi valori. De la o anumită vîrstă, cînd simţi că te-ai maturizat şi ştii ce vrei, nu mai ai nevoie de modele pe care să le copiezi la fiecare pas. Eu am fost formată de tatăl meu şi el poate să fie primul model pentru mine. El mi-a deschis ochii spre lume, spre carte, spre cunoaştere, spre politică, spre Eliade, spre Noica, inclusiv spre Dilema veche. Ca o coincidenţă, astăzi, cînd scriu rîndurile astea, se împlinesc cinci ani fără modelul meu. Ideal ar fi să găsesc un model care să-mi satisfacă toate valorile: profesionale, culturale, familiale. Să mă facă să vreau să ajung ca el, dacă nu acum cînd îl iau drept model, atunci mai tîrziu.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.