Bazele cele mai solide ale opoziţiei anti-Ianucovici sînt în regiunile vestice Ivano-Frankivsk, Liov and Ternopil. Împreună cu alte patru regiuni vestice, ele împărtăşesc o istorie şi o cultură care au fost, pînă la mijlocul secolului al XX-lea, modelate de influenţele europene. Restul Ucrainei a fost, în mare măsură, definită de contactele istorice cu Rusia.

Cele şapte regiuni vestice ale Ucrainei au fost în orbita politică a Imperiului Austro-Ungar sau a Poloniei, pînă în 1939, cînd au fost încorporate în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, moştenită apoi de actuala Ucraină. Mişcările de independenţă din Vest au produs mituri şi simboluri politice care sînt nepopulare în Est, unde experienţa politică a fost foarte diferită.

Estul Ucrainei, puternic industrializat în secolul al XX-lea, a atras un număr mare de muncitori industriali din afara regiunii şi a dezvoltat un amestec etnic în care lingua franca a fost limba rusă, nu cea ucraineană.

În partea de Vest, sentimentul naţional ucrainean este adînc înrădăcinat şi are deopotrivă dimensiuni culturale cît şi politice. În Est, acest sentiment este relativ superficial, mai mult cultural decît politic. Mai mult decît atît, două regiuni vestice – Cernăuţi şi Zakarpatia – au semnificative minorităţi etnice de români şi maghiari, ambele concentrate în enclave compacte de-a lungul frontierei cu România şi Ungaria.

● Distribuţii electorale

Baza electorală a Partidului Regiunilor lui Ianucovici este concentrată în partea de sud-est a ţării, unde, la alegerile din 2012, a cîştigat între 36% (Regiunea Dnepropetrovsk) şi 65% (Doneţk) din voturi. Partidul s-a descurcat cel mai prost în Ivano – Frankivsk şi Liov, unde a atras doar 5% din votul popular.

Partidul Zvoboda are cel mai ridicat nivel de sprijin, chiar în regiunile în care Partidul Regiunilor stă cel mai prost. A cîştigat 34% din votul popular în regiunea Ivano – Frankivsk, 31% în Ternopil şi 38% în Liov. Dincolo de aceste bastioane, Zvoboda atrage puţini alegători, chiar şi în alte regiuni vestice – 17% în Rivne şi 18% în Volyn. În toate celelalte regiuni, rezultatele electorale ale partidului au fost sub 10%. Inclusiv în Cernăuţi şi Zakarpatia, probabil din cauza enclavelor etnice de români şi maghiari.

Partidul Patriei, al cărui lider, Iulia Timoşenko, ispăşeşte o pedeapsă cu închisoarea, timp în care este condus de Arseny Yatsenyuk, are o platformă mult mai echilibrată decît Svoboda. Acesta performează bine în Vest, cîştigînd aproape 40% din voturi, în alegerile din 2012, în toate regiunile vestice. S-a descurcat la fel de bine în centrul Ucrainei, dar a avut rezultate mult mai scăzute faţă de Partidul Regiunilor în partea de sud-est. Al treilea partid de opoziţie, UDAR, a performat în mod egal în toată Ucraina. Toate cele trei partide de opoziţie au avut rezultate bune în Kiev, în timp ce Partidul Regiunilor a performat slab în capitală.

● Divizarea economică

Regiunea de sud-est este motorul economic al Ucrainei: în 2012, ea a produs aproximativ 40% din PIB-ul ţării. Cele şapte regiuni din vest au produs împreună 12,5 % din PIB. Disparitatea producţiei industriale este chiar mai mare – în primele unsprezece luni ale anului 2013, regiunile de sud-est au produs aproape 60% din producţia industrială a ţării, în comparaţie cu 8,7%, generate de cele şapte regiuni occidentale. Esticii sînt mai bogaţi – cele mai mari salarii medii lunare sînt plătite în Doneţk, iar cele mai mici, în Cernăuţi.

(selecţii din „Ukraine is unlikely  to split, despite regional divides“;  The Oxford Analytica Daily Brief,  22 ianuarie 2014)