- dialog cu Mircea KIVU, sociolog -

Care dintre reperele societăţii noastre de acum vor rezista peste 50 de ani? 

Cred că vor rezista (cum au rezistat şi pînă azi) Platon, Shakespeare, Beethoven, Led Zeppelin, Dostoievski, Weber, Derrida. 

În programele şcolare, la lecţiile de cinematografie, autori ca Stere Gulea, Cristi Mungiu, Cristi Puiu vor avea capitole dedicate. Din păcate, copiii de atunci îi vor găsi prea puţin atractivi. Pedagogii vor fi la fel de tributari metodelor de predare statice, ca şi cei de astăzi. Se vor mulţumi cu proiectarea versiunilor 3D ale unor secvenţe din filme, în loc să treacă la realizarea unor holograme interactive inspirate din Vulpe, vînător, Moartea domnului Lăzărescu sau 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, prin care copiii să-şi dezvolte reflexele şi abilităţile de interrelaţionare.

La examenul de bacalaureat, subiectul la literatura balcanică va fi, din nou, „Simbolistica fluturelui în opera de tinereţe a lui Cărtărescu“. 

Cum vor fi privite în anul 2061 noile medii de comunicare de acum? Şi cît de departe se va ajunge cu excesul de comunicare? 

Dalí spunea, acum 50 de ani, că faptul că ne deplasăm cu viteza fulgerului (sic!) dintr-o ţară într-alta face să dispară magia călătoriei, a descoperirii unor locuri noi, a pătrunderii în spaţii culturale diferite. El credea că ideal ar fi să avem nevoie măcar de o zi ca să ajungem, de exemplu, de la Barcelona la Paris. 

Mai multe facilităţi de comunicare nu au adus neapărat mai multă comunicare. Mai curînd, dimpotrivă. Înainte vreme, de sărbători, prietenii, cînd nu se puteau vedea, îşi dădeau un telefon, mai schimbau o vorbă… Astăzi, îşi trimit sms-uri cu texte standard. Să mai vorbim despre stilul epistolar din veacul trecut, comparat cu e-mail-urile de azi? 

Chiar mă întreb. Se va osteni vreodată cineva să păstreze pentru posterioritate poşta electronică? 

Pe de altă parte, comunicarea în spaţiul public este în plină destructurare. Pe vremea cînd exista o singură televiziune, o ştire era 100% certă (chiar în regimul comunist, dacă se vorbea, de pildă, despre unele deficienţe în transport, era cert că a doua zi ministrul de resort avea să „primească alte însărcinări“). Astăzi, avem foarte multe televiziuni, dar ştirile sînt adesea eronate. Probabil, peste 50 de ani numărul vehiculelor de comunicare va deveni infinit, fiecare individ va deveni un emitent, ceea ce va face, probabil, ca însăşi noţiunea de ştire să fie golită de conţinut.

Va mai exista un OTV în 2061? 

Cinstit să fiu, cred că vor exista cam 28 de OTV-uri; numai că toate vor fi mult mai tîmpite decît cel de acum.

Puteţi da un exemplu de un termen din viaţa noastră de acum care va avea nevoie de o definiţie peste 50 de ani, pentru a fi înţeles? 

Carte de identitate. Tocmai mi-am preschimbat-o pe cea expirată. Am primit una valabilă pînă în 29 decembrie 2070, fix. Mi se pare o scandaloasă risipă a banului public. Oamenii ăştia chiar nu ştiu că încă din 2060 vom avea toţi cipuri în ceafă? 

Biblioteca, ca obiect de mobilier, va lua calea surorii sale, discoteca, în care cu drag ne orînduiam discurile de vinil. Vor rămîne, desigur, cîţiva colecţionari defazaţi, care vor căuta prin tîrguri de antichităţi gingaşele obiecte cu foi îngălbenite. Apropo, cîţi dintre adolescenţii de azi ştiu că, pentru cei de acum 50 de ani, pick-up-ul era un obiect de cult şi că nu avea patru roţi? 

Meseria de poştaş va fi una uitată, cum e astăzi cea de lampagiu.

a consemnat Adina POPESCU