Despre ce teme/subiecte nu vă exprimați opinia?

Publicat în Dilema Veche nr. 324 din 29 aprilie - 5 mai 2010
Despre ce teme/subiecte nu vă exprimați opinia? jpeg

Corina DRĂGOTESCU
Scriu doar despre ceea ce ştiu. De aceea rămîn, în general, în zona politică sau în cea adiacentă ei. Nu cred că un jurnalist este un Google umblător şi poate scrie despre orice. În general, m-am format, în timp, ca jurnalist parlamentar, conştientă fiind de limitele mele profesionale. De aceea şi azi, cînd vine vorba, de exemplu, de o problemă economică sau de finanţe, prefer să-i las pe cei care ştiu bine despre ce este vorba să scrie. Eu sînt, în asemenea situaţii, doar un om cu un punct de vedere, cred, de bun-simţ. Acelaşi lucru îl fac şi în televiziune, unde evit să vorbesc despre subiecte pe care nu le stăpînesc. Mai ales că „sticla“ te dă de gol imediat. Am, în schimb, o slăbiciune umană cînd vine vorba de subiecte sociale care ţin de suferinţa copiilor sau de oameni săraci ori bolnavi de diferite afecţiuni. Dar cred că asta e ceva normal. 

Tudor OCTAVIAN

Nu atît competenţele, cît relaţiile contractuale mă împiedică să comentez anumite subiecte. Mi se pare profund democratic să respecţi clauzele unui contract, dacă acesta este în concordanţă cu modul tău de a fi. Nu e posibil să fii angajat la un ziar sau la o televiziune şi să-ţi exprimi nemulţumirile faţă de patroni. Principiul meu e loialitatea şi în numele ei îmi declin nervii de moment. Presa în democraţie se face pe bază de contract, iar patronii de presă sînt mandatarii subiectelor şi ai temelor pe care sînt invitat să le dezbat. Eu scriu şi lucrez pentru România particularilor, deci e normal să discut despre bugetari. Nu am păreri despre Vîntu, Patriciu sau Voiculescu, pentru că ei au creat şi conduc activităţi particulare. Sînt liber după ’89 pentru că aceşti patroni şi-au luat drept grijă de a face front puterii. Privaţii sînt cei care mişcă economia şi nu mă interesează activitatea celor care creează şi susţin economia.

Cristian PĂTRĂŞCONIU

Trebuie să spun din start că scriu despre prea multe. Calitatea mea de posesor de blog explică destul de bine această stare de fapt. De multe ori însă, pe blog, nu construiesc solid o opinie, un argument, aşa încît aceste multe dintre textele despre „prea multe“ au doar valoarea unor notaţii, a unor impresii din „încheietură“. Sînt – mi-am asumat asta şi am şi subliniat-o în cîteva rînduri – modalităţi minimaliste de a taxa, adesea, situaţii mai degrabă absurde. Altfel însă, evit să scriu despre ceea ce, în organigrama clasică a unui ziar, de pildă, se desemnează prin formulele „subiecte sociale“ sau „subiecte economice“. Evit să scriu în aceste direcţii fiindcă nu mă prea pricep şi, de asemenea, şi pentru motivul că, indiferent dacă în anumite privinţe înţeleg mai mult sau mai bine decît cei care sînt omologaţi ca „pricepuţi“ în aceste privinţe, visez cu ochii deschişi (poate că sînt naiv!) la rigoare, la specializare, la, pînă la urmă, domnia bunului-simţ, şi în materie de comentariu de presă. Am şi o nostalgie – scriu foarte puţin despre sport, despre fotbal în special. Nu ştiu dacă m-aş pricepe neapărat, dar nu pot să mă opun tuturor nostalgiilor. În orice caz, nu acesteia! 

Costi ROGOZANU
Nu vorbesc despre politica externă, despre economie, despre dezbateri juridice pentru că nu mă pricep. Cel mult citez din unii care se pricep şi pe care îi selectez cu atenţie. Cînd simt că publicul e prea mare, prea eterogen (TV sau publicaţie de mare tiraj), evit exprimarea fermă a unor nuanţe ideologice în care cred: pe astea le las blogului sau zonei culturale, unde am şanse ca mai multă lume să înţeleagă fără să se isterizeze. 

Cristian TEODORESCU

Nu-mi plac formulările cu care unii dintre confraţii mei din presă îşi cauţionează nepriceperea: „Nu trebuie să fii (urmează numele îndeletnicirii pe care n-o ai) ca să-ţi dai seama că...“ Dacă nu mă pricep la ceva, nu mă bag. Cînd e vorba despre ceva care mă atinge direct, am grijă să mă documentez înainte de a-mi da cu părerea. Dar chiar şi în acest caz sînt subiecte pe care le evit. De vreme ce mă irită cei care îşi dau cu presupusul despre toate cele, n-aş vrea să-i scot şi eu pe alţii din răbdări cu opiniunile mele despre lucruri pe care le ştiu doar din auzite. Una e să spun, de pildă, că mă enervează fucţionarii de la ghişeele băncilor şi cu totul altceva ar fi să mă apuc să evaluez sistemul bancar din România, chiar şi cu citate din Mugur Isărescu. Îi admir pe cei care spun la televizor că nu stăpînesc un anumit subiect, cînd li se cere o părere la botul calului. Mă ţin la mare distanţă de scenariile despre catastrofe şi de teoriile conspiraţioniste. Cînd îmi spun părerea despre ceea ce se întîmplă prin politică, o fac recunoscîndu-mi simpatiile. Nu încerc să par obiectiv, ci mă străduiesc să fiu cinstit. Asta nu mă scuteşte de acuzaţia că aş face nu ştiu ce jocuri. Înainte de alegeri şi vreo două luni după, am fost suspectat că vînez funcţii şi am stîrnit dezamăgiri cînd s-a văzut că-mi dau cu părerea fără dorinţa de a propăşi pe această cale. 

Radu TUDOR
Am avut şi am o reţinere maximă în abordarea temelor de natură personală. E riscant şi neprofesionist pentru un jurnalist să-şi exprime opinia despre viaţa privată a unei persoane. Despre relaţia soţ/soţie, comportamentul copiilor, certuri, scandaluri, orientări sexuale, stare de sănătate etc... Nu este nici deontologic, nici moral să abordezi teme atît de sensibile, ale căror culise şi dedesubturi nu le cunoşti niciodată pe de-a-ntregul. Încerc acum, graţie întrebării dvs., să fac un remember al celor scrise de mine. Sper din tot sufletul să nu fi avut scăpări în primii ani, din cei 20, pe care i-am parcurs. 

anchetă realizată de Marius CHIVU.
 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.