Descrieți camera

Cristian PANTAZI
Publicat în Dilema Veche nr. 803 din 11-17 iulie 2019
Descrieți camera jpeg

Așa am început un exercițiu cu studenți la Jurnalism pe cînd predam un atelier. Descrieți camera în care ne aflăm folosind maximum trei adjective. E un exercițiu util pentru orice ziarist, care te face să-ți frînezi apucăturile de literat și să te concentrezi pe esențial. Un student a avut răbdarea să măsoare cu pasul camera în lung și-n lat, să aproximeze înălțimea, să caute istoricul clădirii în care ne aflam și să spună care sînt vecinătățile. S-a încadrat în deadline și în cerințe. Nu întîmplător, acel student lucrează acum într-o redacție respectabilă din România. Colegii lui au înțeles valoarea pedagogică a exercițiului aparent imposibil. Nu-mi asum credit pentru el, eu însumi l-am învățat la un stagiu la Reuters. E genul de sarcină care enervează orice ziarist care visează să se exprime pe el însuși, să scrie opinii care să mute munții din loc ori măcar să determine căderea guvernului. E un exercițiu similar cu umila pasă de la fotbal, repetată pînă la saturație, fără de care însă nu poți trece la dribling.

Faptele rămîn baza jurnalismului. Despre asta e vorba în exercițiul de mai sus. Care ne duce la discuția zilei din Dilema veche: mai avem jurnaliști sau doar analiști comentatori? Eu cred că răspunsul e complex în funcție de referința aleasă. Dacă ne raportăm la presa anilor ’90, s-ar putea să vedem acum mai puțini analiști comentatori decît în efervescența mediatică de după căderea comunismului. Dacă ne raportăm la presa anglo-saxonă, e clar că proporția de analiști comentatori din România e mai mare. Dacă ne raportăm la nevoia reală de informație dintr-o societate tînără, o democrație necoaptă precum România, eu cred că sînt prea puțini ziariști. Și cauzele sînt multe. În primul rînd, mogulizarea presei, care a pus pe fugă zeci, sute de ziariști onești. A mai fost și criza din 2009-2010, ale cărei efecte se văd și acum, la zece ani distanță. Să nu uităm de presiunile făcute de PSD în ultimii șapte ani, de cînd e la putere; un partid care nu s-a împăcat niciodată cu democrația, cu dreptul la liberă exprimare, un partid cu reflexe totalitare care a folosit mereu instituțiile statului pentru a reduce la tăcere vocile prea îndrăznețe.

Rezultatul e cel pe care îl vedem zilnic: munca a sute de ziariști buni e înecată în zgomotul produs de o mînă de analiști atoateștiutori care își dau cu părerea pe orice subiect, la orice oră, incapabili să spună simplu „Nu știu“. Nenorocirea nu e doar asta: mulți dintre ei sînt plătiți de terți (adică de partide sau de companii) să vorbească non-stop la televiziuni, uneori și în presa scrisă, despre orice. Și niciodată ei nu spun, transparent, ai cui slujbași plătiți sînt. Se prezintă și sînt prezentați ca analiști, observatori independenți, comentatori, cînd de fapt ei sînt deseori purtătorii de mesaj ai unor entități cu interese bine definite.

Se întîmplă asta și din cauza unui eșec total al CNA de a gestiona piața audiovizuală și derapajele ei cotidiene. Dar cauza primă e tentația PSD de a controla totul, cum am scris mai sus. Căci CNA e jandarmul PSD, nu al interesului public.

Ziariștii de investigație, cei care sapă neobosit după fapte, s-au mutat în mici întreprinderi de media online. Acolo își conservă independența, cu riscul îngustării audienței. Cîțiva au rămas în marile redacții, unde se luptă să‑și impună subiectele în fața unor moguli care iubesc subiectele contondente doar dacă sînt legate de adversarii politici sau de business. Alții sînt răsfirați prin presa locală, unde lucrează în condiții greu de imaginat.

Fiecare se exprimă cum știe, cum poate, cum e lăsat. La 30 de ani de la apariția democrației, nevoia de ziariști care pot descrie o cameră fără adjective e tot mai acută.

Cristian Pantazi este jurnalist la G4 Media.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.