Mecanismul de Cooperare şi Verificare al UE e în egală măsură iubit şi urît, atît de români, cît şi de europeni. E iubit mai cu seamă de cei care au felurite beneficii din componenta de verificare şi e urît îndeosebi de cei care nu văd avantajele din partea de cooperare. Adevărul e că rapoartele MCV dau substanţă şi vizibilitate mai cu seamă componentei de verificare, în timp ce nimeni nu pare să ştie ce se întîmplă în partea de cooperare.

Cei care iubesc MCV-ul, mai ales pentru componenta de verificare şi rapoartele periodice de progres, atît la Bucureşti, cît şi la Bruxelles, doresc să păstreze un astfel de mecanism de monitorizare.

Cei care urăsc MCV-ul, fie pentru că li se pare o ruşine ca un stat-membru să fie monitorizat, fie pentru că nu-s mulţumiţi de componenta de cooperare, îşi doresc ca MCV să fie oprit, aruncat la coş, uitat cît se poate de repede.

De vreun an de zile avem o idee despre cum s-ar putea împăca şi capra şi varza, pentru că există o soluţie care să ne ajute să păstrăm componenta de verificare, să întărim componenta de cooperare, să diluăm „ruşinea“ monitorizării externe, dar să şi prelungim termenul cu vreo zece ani. Soluţia e ancorată în nevoile instituţiilor din justiţie şi administraţie, respectiv răspunde la obiectivele asumate de statul român prin diverse documente strategice. Ideea e că reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei necesită investiţii financiare serioase, pe care bugetul României nu are capacitatea să le asigure singur. Prin urmare, privim către fondurile europene pentru a acoperi deficitul de finanţare şi sperăm că Guvernul României are înţelepciunea de a negocia alocarea unor fonduri din bugetul european 2014-2020, exact pentru aşa ceva!

Pe baza Strategiei Naţionale Anticorupţie (aprobată de Guvern în 2012), a Strategiei de Integritate în Justiţie (adoptată de CSM în 2011) şi a Strategiei de dezvoltare a Justiţiei ca serviciu public (propusă de MJ în 2010), se poate imagina un Program Operaţional Sectorial pentru Democraţie, Stat de Drept, Reforma Justiţiei şi Integritatea Sectorului Public. Acest POS, finanţabil din Fondul Social European, ar putea intra în vigoare în 2014, ar putea permite investiţii şi cooperare în justiţie şi anticorupţie pînă în 2020, ar extinde perioada de verificare şi raportare pînă în 2022. Ar fi un MCV reînnoit, mai acceptabil din punct de vedere politic (nu doar pentru Guvernul României, ci şi pentru Comisia Europeană), mai eficient din punct de vedere administrativ (pentru că, atunci cînd nu se îndeplinesc indicatorii, se poate suspenda finanţarea), mai util din punct de vedere instituţional (pentru că oferă oportunitatea investiţiei în obiective şi proiecte concrete de reformă).

Ministerul Justiţiei deja a parcurs o mare parte din paşii operaţionali care i-ar permite să devină Autoritate de Management pentru acest Program Operaţional, iar Consiliul Superior al Magistraturii este deja calificat să devină Organism Intermediar. Mai rămîne doar ca această idee să fie acceptată şi promovată de miniştrii Teodorovici, Pivniceru, Stroe şi Dragnea, susţinută de miniştrii Voinea şi Chiţoiu, promovată de premierul Ponta şi de preşedintele Băsescu (s-ar putea introduce şi o componentă de informatizare a sectorului public, deci şi ministrul Nica ar fi mulţumit). E o soluţie asupra căreia puterea şi opoziţia pot cădea de acord, angajînd decisiv statul român, deopotrivă faţă de propriii cetăţeni şi instituţiile europene, pentru o democraţie funcţională, o justiţie independentă şi o administraţie integră – obiective care pot fi atinse în zece ani!

Codru Vrabie este coordonatorul Proiectului www.piatadespaga.ro.