Cupluri

Publicat în Dilema Veche nr. 672 din 5-11 ianuarie 2017
Invizibilii jpeg

Umbla fără o mînă și fără un picior prin oraș, de fapt umbla chiar fără jumătate din față; expresia jumătății rămase era încremenită într-o continuă mirare. Șontîcăia așa pe străzile desfundate ale unui oraș aflat într-o primăvară depresivă, cu tot jegul și cu toate măruntaiele la vedere în soarele neiertător, se prelingea pe lîngă ziduri și intra în cîrciumile afumate unde băuse de atîtea ori cu prietenii și unde nu mai găsea pe nimeni, era suspendat într-o realitate pe care cineva o tăiase brusc în două cu un cuțit ascuțit și cu ochiul stîng de pe jumătatea aia de față privea lumea care era un pic cîș, înclinată pe-o parte.

Ăsta e un tip care s-a despărțit de perechea lui cu care împărțise totul vreme de zece ani. Lucrurile izbucniseră aparent din nimic și înaintaseră grav într-o direcție fără întoarcere în doar cîteva zile. Tot ce părea temeinic ancorat, bătut în cuie, proptit cu 200 de tone de beton, pecetluit cu jurăminte și cu acte oficiale, flutura acum în bătaia vîntului ca un steag jerpelit al unei republici pierdute. Satîrul despărțirii tăiase în două tot: apartamentul luat, mobila de la IKEA, datoria la bancă, grupul de prieteni, bîrfele că cine-i de vină. În situația asta se pare că ea rămăsese mai bine; cu mai mulți prieteni din grupul comun și cu motanul gălbui găsit în urmă cu cîțiva ani pe stradă.

Veți fi avut și dumneavoastră printre amici exemple de asemenea cupluri-beton a căror despărțire ia pe toată lumea prin surprindere. Așa cum e foarte posibil să-i aveți și ce cei a căror fericire perpetuă, de pildă, scoate pe toată lumea din sărite. E genul de cuplu în care el sau ea sînt tot timpul „noi“. „Nu ne place ciocolata“, o să-i auziți pe cei doi ciripei care se țin constant de mînă. „Ne place la mare, bem numai vin roșu, nu mîncăm sărat…“ – totul se face la comun, iar individualitățile fiecăruia s-au topit una în alta ca figurinele de ciocolată lăsate în soare. Ăștia se vor pupa peste felurile de mîncare la restaurant și se vor numit „iubi“, „pisi“, „mami“, „tati“. Nu știi exact ce-o fi cu adevărat în intimitatea acestui cuplu, dar imaginea oferită e roz, dură și strălucitoare ca o bomboană veche.

Poate că i-ați întîlnit și pe cei care funcționează ca o echipă de luptători de gherilă. E cuplul ca o mașinărie perfect calibrată, făcută din cel mai eficient oțel suedez în sistem de bielă-manivelă. Mișcarea liniară a unuia face ca roțile să se învîrtă, iar tot mecanismul se mișcă rapid înainte. Se înțeleg din priviri, își împart sarcinile în gospodărie cu o eficiență care a atins perfecțiunea, unul duce copilul la școală, celălalt îl ia, unul gătește, celălalt spală vasele, cauză-efect, acțiune-reacțiune, culmea colaborării casnice, lumea se învîrte pentru că ei sînt în grafic. E greu, aproape imposibil, să îi scoți din rutina stabilită. Orice ocol mic riscă să dezechilibreze un eșafodaj perfect. Totul e măsurat. Pînă și bețiile cu prietenii sînt planificate cu multe zile înainte. Eficiență 300%, spontaneitate, inevitabil, zero.

Poate îi știți și pe cei care se ceartă constant, deschis, în ochii lumii, dar sînt tot împreună de un amar de ani. Sau pe cei care stau împreună din obișnuință și pe care îi unește acum lehamitea. Pe cei care fac doar o uniune administrativă, fără alte sentimente, și pe care doar teama unei deraieri radicale, cu toate neplăcerile de relocare și regîndire a lumii, de rupere de viața cu care s-au obișnuit, îi mai ține împreună.

Sau poate știți cupluri foarte în vîrstă, pe care nimic nu le mai poate despărți. Arterele și capilarele vieții lor sînt comune, unite ca gemenii siamezi care împart un singur tors cu un singur set de organe. Dacă unul dintre ei moare, celălalt îl va urma în cîteva zile.

Tipul ăsta care bîntuie acum înjumătățit prin oraș poate că la asta spera. Poate că la asta spera și tipa cu care funcționase bine vreme de zece ani. Fiecare îngroașă deocamdată rîndurile singuraticilor care hăulesc noaptea prin oraș. Faceți orice, dați-le ceva de băut, luați-i la film, stați de vorbă, doar să nu vă pupați peste supa-cremă cu ei de față. E elementar.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

(articol apărut în Dilema veche nr. 628, 3 martie 2016)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.