N. red.: L-am invitat pe Sorin Ioniță să comenteze „la cald”, special pentru ediția online, răspunsurile date de candidați.

„Vă propun un preşedinte mai cinstit ca Iliescu, mai energic decît Constantinescu şi mai puţin agitat dect Băsescu” – cu acest citat memorabil, Monica Macovei s-a triangulat rezonabil, cum se zice în limba strategeză. E limpede unde şi pentru ce stă: agenda Băsescu 1.0, dar fără camarilă. Ar mai fi putut să adauge şi că, fiind singura chiar fără partid politic dintre cei menţionaţi, adică fără grupuri legate de ea şi agendă dublă în spate, ar fi şi primul preşedinte 100% în spiritul Constituţiei actuale, care cere, uşor nerealist, suprapartitism în funcţia supremă. Un fel de Havel român, avînd şi pornirile boeme ale aceluia (lucru pe care publicul de la noi nu prea are cum să-l ştie, fiindcă i-a văzut pînă acum doar faţa de cruciată; iar uneori nici pe aceea, deoarece era ascunsă după viziera coifului); sînt convins că lui Havel i-ar fi placut foarte mult ideea de „adhocraţie”. În esenţă, Monica sugerează că de agenda justiţiei curate depind şi temele importante de prosperitate şi echitate socială, acelea care preocupă zi de zi cetăţeanul de rînd. Că fără justiţie curată nu se poate face nici economie, nici protecţie socială – iată o afirmaţie puternică, cu care ştiu că foarte multă lume nu va fi de acord, la modul visceral.

Cu Elena Udrea, lucrurile stau invers: se prezintă ca o intransigentă, deşi cariera mărturiseşte mai curînd flexibilitate şi tranzacţionism. Ceea ce, în ciclul politic actual, pare să facă mai curînd bine la procente. După cum se întrevede deja, e de aşteptat ca în această campanie, de cîte ori va fi întrebată despre candidatul Udrea, să răspundă despre preşedintele Băsescu. Corect şi aici: pe oameni nu-i convingi cu predici şi teorie, ci cu exemple şi experienţe ce le sînt deja familiare. Şi avînd în vedere că nu-şi propune să cîştige altceva decît nişte procente onorabile şi să ţină sus steagul băsismului tîrziu, în versiune 2.0, adică cel de după re,-evaluări, nu e o linie greşită. În fond, după ce s-a stabilit că acesta va fi candidatul PMP (după ce se stabilise că va exista un PMP), ce altă strategie mai bună aţi fi vrut? Însă la fel ca în 2012, cînd a condus cu mînă fermă partidul de Bucureşti către dezastrul electoral de la locale, nu e nici acum clar dacă ce spune pe gură are vreo legătură cu ce va face în practică. Deja retorica e uşor contradictorie în aceste scurte răspunsuri: în prima parte îl laudă pe Băsescu şi sacrificiul politic făcut de acesta în 2010 în beneficiul ţării; dar mai jos spune că preşedintele unei ţări trebuie să fie cel mai popular şi iubit dintre cetăţeni, iar dînsa aşa îşi propune să fie. Nu ştim, în cazul unui nou moment 2010, cum va proceda dna Udrea: va salva România, sau România Frumoasă?

Klaus Iohannis a trimis cel mai lung răspuns, dacă nu ca idei, cel puţin ca număr de semne; asta ca să nu-l mai huliţi degeaba că nu vorbeşte. Sau cel puţin, iată, vom avea un preşedinte care ne va răspune în scris, după o matură chibzuinţă. Iar cînd chibzuinţa dă naştere unor formulări semnificative, deşi uşor criptice, precum „mă consider un om norocos, dar, așa cum afirmam la început, norocul ți-l faci cu mîna ta”, ca alegător, te opreşti în mod firesc să te gîndeşti, Doamne, cum aş putea să-mi fac şi eu cu mîna mea un noroc la fel ca al dlui Iohannis? Prin muncă, normal. Dl Iohannis se va bate cu Ponta pentru sufletul şi inima neamului, confiscîndu-i inclusiv agenda Marii Uniri, de la care împlinim 100 de ani în 2018. În fond, şi atunci tot un neamţ era în fruntea statului, nu? Chiar mai limpede decît dna Udrea, dl Iohannis ne promite foarte hegelian că „toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor”. Chiar vrea-să-spună-ceea-ce-cred-eu-că-vrea-să-spună, sau s-o fi amestecat vreun consilier de imagine care a pus replica în gura lui Brâncuşi, ca să-i fure lui Ponta inclusiv decorul cu coloane infinite de pe Stadionul Naţional? Dacă-i aşa, sper că în campanie se vor opri la vreme, înainte să-l îmbrace pe dl Iohannis în căluşar. În tot cazul, după băsism şi antibăsism, ni se propune în mod judicios sinteza Iohannis.

Kelemen Hunor este cel mai relaxat şi senin dintre candidaţii de faţă. E limpede că aceste alegeri nu au o miză reală pentru UDMR decît cel mult, indirect, în turul doi. Aşa că n-ar fi mare lucru de spus. Poate doar faptul că nu-i plac oamenii fără dileme, de unde deducem că nu are foarte mulţi prieteni printre liderii maghiari ardeleni şi, în tot cazul, nu-l place deloc pe Viktor Orbán. Şi că, dacă va ajunge preşedinte, se va concentra pe recredibilizarea României în exterior, privind realitatea politicii, Europei şi a lumii în general din centrul lor de greutate firesc, anume Cîmpulung Muscel.

Victor Ponta e dus după popcorn, dar secretarul lui a zis că revine.

Sorin Ioniță este director executiv la Expert Forum (www.expertforum.ro).