Chiar de la început, în Piaţa Independenţei (Maidan Nezalejnosti) au ieşit elita intelectuală şi reprezentanţii partidelor aflate în opoziţie. Ambele tabere protestau, însă fără să-şi unească vocile. După ce „au mîncat bătaie“ de la forţele de ordine (şi unii, şi ceilalţi), au decis să îşi unifice eforturile. Au făcut acest pas nu pentru semnarea Acordului de Asociere la UE, ci mai degrabă din raţionamente de politică internă. După bătăile la care au fost supuşi protestatarii (30 noiembrie 2013), partea cu „Euro“ a protestelor a rămas mai mult un simbol pentru actualul „Euromaidan“.

Iată pe cine putem să găsim în stradă la Kiev:

Elita intelectuală, adică oameni de ştiinţă, studenţi, reprezentanţi ai societăţii civile, veterani ai războiului din Afganistan. Acum sînt susţinuţi material de către liderii opoziţiei şi oligarhi, care le asigură alimente, medicamente şi alte lucruri de primă necesitate;

Partidele de opoziţie: Batkivshchyna (cel mai mare partid aflat în opoziţie), UDAR (surpriza plăcută, dar neexperimentată, a alegerilor legislative din octombrie 2012), Svoboda (surpriza neplăcută a alegerilor din octombrie 2012);

Tituşki, ultraşii;

Berkuţii – forţele de ordine.

Elita intelectuală nu necesită o prea mare descriere. Ea este cam aceeaşi peste tot în lume: oameni de ştiinţă, scriitori, artişti, actori, jurnalişti, activişti etc.

Partidele care au ieşit în stradă sînt forţele politice care au reuşit să depăşească pragul electoral la alegerile parlamentare din octombrie 2012. Ele au semnat un Acord prin care se obligă să respecte un vot unitar, în cazul în care sînt supuse dezbaterilor parlamentare probleme pe care le consideră importante pentru viitorul statului ucrainean.

Partidele de pe Maidan:

Batkivshchyna – este un partid de centru, fondat în anul 1999 (în enlgeză All-Ukrainian Union „Fatherland“). De-a lungul timpului, mai multe formaţiuni politice au aderat la Batkivshchyna, care este condus de Iulia Timoşenko. Arseny Yatseniuk conduce partidul în lipsa şefei acestuia. Este partidul care poate să genereze cele mai multe nume pentru funcţii-cheie, în eventualitatea schimbării actualei guvernări.

UDAR-ul lui Vitaliy Klychko (în engleză Ukrainian Democratic Alliance for Reforms, de aici şi acronimul, care înseamnă „lovitură“) – o formaţiune politică apărută relativ recent şi care s-a reorganizat din Nova Krayna (în ucraineană „Statul Nou“), în anul 2010. Din statut şi alte documente ale acestei formaţiuni politice nu reiese prea bine care este poziţionarea formaţiunii pe eşichierul politic. Găsim menţionate, însă, de mai multe ori: „politici sociale“, orientări sociale. Sigur nu sînt de stînga. Aparenţele ne sugerează că trebuie să-i acceptăm ca fiind de centru-dreapta. Este un partid cu un lider charismatic, dar neexperimentat – cunoscutul boxer Vitaliy Klitschko.

Svoboda (Vseukrayinske obyednannia „Svoboda“), adică Libertate, în engleză – Ukrainian nationalist political party. A apărut în anul 1991 ca Partidul Social-Naţional al Ucrainei. Sînt naţionaliştii ucraineni, care se poziţionează în zona de dreapta a scenei politice. Sînt blamaţi şi consideraţi a fi extremişti de dreapta. Militează pentru limba şi identitatea ucraineană diferită de cea rusească. Nu sînt împotriva integrării europene, dar au anumite reţineri. Liderul este Oleh Tyahnybok. Pe el şi l-ar fi dorit Victok Ianucovici ca adversar în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale.

Tituşki – sînt tineri care au o pregătire sportivă bună. Loiali actualei guvernări, ei sînt cei care încearcă să destabilizeze protestele, provocînd ciocniri violente între populaţia paşnică şi forţele de ordine, acolo unde se manifestă activitate civică proactivă. Acţionează doar în grup.

Berkut – unităţi speciale ale miliţiei ucrainene, subordonate Ministerului Afacerilor Interne. În Federaţia Rusă le identificăm sub numele OMON.

Foto: C. Ghinea