- o anchetă -

Răbdarea, cînd o ai, e ca marea: „să fie din plin, să pară nemărginită şi totuşi să aibă o limită“. (Anna Kiss) Iar cînd nu o ai, simţi că parcă ai trecut în nefiinţă – „momentele moarte din viaţă, genul celor în care trebuie să aştepţi patru ore să depui un act cînd ştii că s-ar putea rezolva în cinci minute“. (Nela Petria) „Înţelegere, calm, aşteptare şi capacitatea de a oferi timp suficient înspre un scop anume“ – răbdarea definită de Alexandru Hera. 
 
Că tot s-a terminat sezonul zemoşeniilor „de la Dăbuleni“, am pornit să aflu ce ne scoate din pepeni şi cum putem învăţa să înghiţim mai uşor dieta cu răbdări prăjite. Într-o lume în care toţi am fi simpatici, nimeni nu ar mai cere cinci ştampile de la şapte etaje pentru o aprobare, am avea încredere că specialistul la care am mers pentru o treabă anume ştie ce face şi nu l-am contrazice la fiece pas, n-am jigni din motive meschine şi superficiale şi, în fine, legumele de ciorbă s-ar pune singure la fiert în oală, răbdarea ar domni nestingherită. Dar această lume nu e posibilă, căci lumea în care trăim e cu… 
 
„Oameni. Oameni. Şi… păi, da, oameni“, îmi răspunde Tamas Chirodea cînd îl întreb ce îi pune răbdarea la încercare. „Asta a fost tot timpul aşa, dar mi-am dat seama abia cu vîrsta că mereu mă enerva să fiu forţat să petrec mult timp făcînd parte dintr-un grup. Chiar şi la grădiniţă. La vremea aceea poate că nu sesizam că ceea ce se întîmpla era că-mi pierd răbdarea, dar era evident că-mi pierdeam entuziasmul pentru cei din jurul meu şi pentru activităţile pe care trebuia să le facem“, îşi aminteşte el. 
 
Un surprinzător atac xenofob, de la cineva care s-a dovedit că-l consideră inferior şi mai puţin capabil pe plan profesional doar pentru că i-a aflat etnia, l-a scos cel mai recent pe Tamas din răbdări, dar a reuşit să se închidă în el şi să tacă, pentru a nu face din ţînţar armăsar. Otalia a avut probleme similare, dar fiindcă a simţit că n-ar fi respectată ca profesionistă sau ca femeie. Soluţia ei a fost să „concentrez toată frustrarea în muncă, de parcă aş încerca să îmi demonstrez valoarea prin rezultate tangibile. Încă nu cred că am găsit soluţia ideală la astfel de situaţii“. Generalizînd, Hera a ajuns la concluzia că răbdarea e zdruncinată de „interacţiunea cu oamenii închişi, autosuficienţi, intoleranţi faţă de opinii noi“.  
 
Şi, ce să vezi, pînă şi în cazul în care ai de-a face la unison cu om şi animal, tot omul e cel care împinge limitele mai abitir. „Sînt o persoană răbdătoare şi sînt bucuroasă de asta. Nu cred că poţi trata şi lucra cu animale dacă nu ai răbdare“, spune Anna. Însă răbdarea ei ca marea ajunge aproape de mal în „situaţiile în care sînt foarte sigură de ceea ce fac sau de ce hotărîre iau, dar trebuie să conving şi proprietarul animalului, care nu are încredere că decizia pe care am luat-o e cea mai bună“. 
 
Motive să îţi ieşi din toate răbdările avem destule, ce să ne mai lungim? Însă ce motive am avea să ne încotoşmănăm în răbdări groase şi pufoase? Supravieţuirea. 
 
„Autoconservare, pace, viaţă“ sînt printre lucrurile care îi vin în minte lui Horaţiu Chiţac dacă-l întrebi cu ce asociază răbdarea. „E ceva esenţial dacă vrei să supravieţuieşti pe un anumit palier. Psihic. Nu fizic, nu financiar, dar psihic“, spune şi Tamas. „Conştientizez că totul necesită timp şi las lucrurile să se desfăşoare în propriul lor tempo“, bate apropoul Hera, care adaugă că „pe măsură ce trece timpul, ajungi să înţelegi că, pentru a face orice, trebuie să parcurgi nenumărate etape, fiecare avînd farmecul ei. Ajungi să ai răbdare în primul rînd faţă de tine şi, de aici, ajungi să ai mai multă răbdare faţă de orice.“ Aşadar, experienţa situaţiilor în care nu ai avut răbdare devine motivaţie pentru crescut doza: „Am început să am mai multă răbdare, probabil pentru că lipsa ei nu mi-a adus nimic bun. De multe ori, am rămas surprinsă de modul în care a decurs o situaţie dacă am avut puţină răbdare, comparativ cu cît de uşor era să meargă prost dacă nu aveam“, spune Nela. Cunosc oameni care apar atît de calmi încît îţi vine să le reproşezi că nimic nu-i agită, însă au şi ei momentele alea cînd înăuntrul lor se dezlănţuie iadul şi le vine să… să… săăăă. Răbdarea, ca orice altceva, se învaţă şi se educă. „Pentru mine, a fi răbdătoare nu era ceva firesc, a trebuit să cultiv răbdarea în mine ca să văd lucrurile dintr-o perspectivă nouă, una care nu implică anxietate sau furie. Atunci cînd dau dovadă de răbdare, rezultatele pe termen lung sînt mult mai bune. Plus că toţi oamenii înţelepţi par a fi mereu răbdători. Cine nu vrea să încerce să devină mai înţelept?“, mărturiseşte Otalia Onţa. 
 
Dar mai relevant ar fi să accepţi că nu poţi avea răbdare cu orice/oricine, oricum, oricînd şi oricît. Reţeta răbdării e, pînă la urmă, simplă: fă ce îţi place! „Munca, jocurile, arta, ceva care să îmi capteze interesul“ sînt printre lucrurile cu care Horaţiu îşi cultivă răbdarea. Cînd răbdarea se subţiază, e semn că ţi-ai împins limitele prea tare. „Şi cînd încerc să fiu creativ se poate întîmpla să-mi pierd răbdarea, dar atunci nu mi se pare că e neplăcut fiindcă, în general, tocmai asta mă determină să depun mai mult efort“, explică Tamas. Şi e relevant şi să accepţi că, indiferent cîtă răbdare ai avea, există unii cu instrumente suficient de sfredelitoare care să-ţi facă terci bunele intenţii. „Cînd am început să fac voluntariat pentru o asociaţie de protecţie a animalelor mi s-a reproşat că nu ajut copiii, dacă am zis că fac şi asta de cîţiva ani buni mi s-a zis că acei copii nu au etnia potrivită şi mai bine caut alţii pe care să îi ajut. Cu astfel de persoane mă descurc mai greu să nu-mi ies din fire“, destăinuie Nela. „Mi-e uşor să dau dovadă de răbdare cînd lucrez sau interacţionez cu persoane pe care le consider simpatice. Dar adevărata lecţie de răbdare şi caracter e atunci cînd nu sînt de acord cu opinia sau atitudinea cuiva. Fără răbdarea de a asculta, tot dialogul e redus la monologuri“, spune Otalia. 
 
Desigur, şi dacă faci ceea ce-ţi place, dar e pentru un timp prea lung, limitele îţi pot fi împinse şi trebuie să faci puţină echilibristică la marginea lor. „Recent şi, de fapt, de fiecare dată cînd organizăm campanii de sterilizare, dacă sînt patru zile de campanie, majoritatea oamenilor vor veni cu cîinii şi cu pisicile în cea de-a patra zi. Asta se traduce pentru noi într-o zi lungă de sterilizări şi ai nevoie de răbdare. Faci aceeaşi manoperă chirurgicală şi totuşi niciodată nu e la fel, însă stai ore în şir în picioare, în aceleaşi poziţii. Să nu fiu înţeleasă greşit, îmi place enorm de mult ce fac şi cum, dar, spre sfîrşitul zilei, cînd operezi ultimul animal şi ştii că mai trebuie să faci curat şi să strîngi, ai nevoie de răbdare din plin“, povesteşte Anna. 
 
Un truc ar fi şi să nu te pui în mijlocul unei scene pentru care simţi că ai avea nevoie de prea multă răbdare. Nela, spre exemplu, care simte că-i creşte răbdarea prin „orice fel de activitate care poate ajuta pe cineva, fie copii, bătrîni sau animale“, probabil că n-ar fi prea fericită să facă parte din tabloul pe care şi-l aminteşte din copilărie: „cu o casă mică din lemn, pe malul unui lac, în mijlocul naturii. În prim-plan erau lacul şi o bărcuţă. Tot timpul cînd mă uitam la tablou mă gîndeam că persoanele care stau acolo trebuie să aibă multă răbdare să trăiască într-un loc în care doar aştepţi trecerea timpului“. Şi Horaţiu e de acord că unele situaţii care-ţi consumă toată răbdarea nu merită perseverenţă. Continui doar dacă ai un motiv bun, legitim, să o faci. „Rareori mă enervez“, spune el, iar asta se întîmplă în cazul în care are de făcut „lucruri fără sens“. 
 
Şi apoi, vorba Otaliei: „Totul se reduce la a trişa funcţia biologică a hipotalamusului, responsabil de reacţiile emotive, şi de a răspunde în diverse situaţii mult mai calm, un fel de next level, în special într-o societate în care toate descrierile de job-uri (cel puţin din Londra) au cîte un this is a fast-paced, goal driven, high pressure position inclus“. 
 
„Am început să ascult rock în clasa a VI-a, primul album fiind Korn – Issues. M-am apucat de baterii şi, după 16 ani, am avut ocazia, anul acesta, să împart scena cu ei la Bucureşti. Asta înseamnă să ai răbdare.“ (Hera).  
 
Anna Kiss este medic veterinar la Transylvania Animal Care (TAC).
Nela Petria este voluntar, asistent universitar şi editor foto/video.
Tamas Ambrus Chirodea este vlogger de film şi proiecţionist „în era digitală“ la un cinema de artă.
Horaţiu Chiţac este medic rezident la secţia de neurochirurgie.
Otalia Onţa este fotograf de familie la Sweet London Family Photography.
Alexandru Hera este toboşarul formaţiei Implant pentru Refuz.

Raluca Bugnar este jurnalist, redactor al site-ului CinemaRx.ro.