Cînd mersul înainte este mersul înapoi

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Se vorbește mult despre „reîntoarcerea la normal“, după ce pandemia de COVID-19 o să treacă. Este ceea ce toată lumea și-a dorit încă de la primele restricții impuse de ascensiunea contagiunii. Am început, încet-încet, să recuperăm reperele fostei normalități. Reîntoarcerea, așadar, se întîmplă. Dar chiar avem sentimentul că este, în adevăratul sens al cuvîntului, o reîntoarcere?

Am decis să dedicăm problemei mai generale a reîntoarcerii acest Dosar nu neapărat ca să ne lămurim mai bine ce ni se întîmplă, cît ca să celebrăm reîntoarcerea ca atare, reîntoarcerea ca acțiune umană, reîntoarcerea ca victorie – de ce nu? La o primă și superficială privire, viața merge întotdeauna înainte: „Ce a fost, a fost“, „Mortul de la groapă nu se mai întoarce“, „Tot înainte!“. Într-un fel, așa e. Dar, cu adevărat, nu e chiar așa. Foarte adesea, mersul înainte presupune o reîntoarcere. Ca în cazul nostru de azi: speranța lumii (adică mersul înainte) constă exact în reîntoarcerea la normal (adică regăsirea unui trecut deja consolidat, deja al nostru, care merge împreună cu noi).

Astăzi, puțini oameni deștepți mai cred că mersul lumii prin istorie, ca și al omului prin propria biografie, este un mers neabătut înainte. Iar proba cea mai pregnantă, probabil, este celebrisima Renaștere. Socotită unanim drept unul dintre episoadele în care lumea a făcut un mare salt înainte, Renașterea a fost, programatic, o căutare în urmă. Oamenii Renașterii, așa formidabili cum au fost ei, au vrut să revină la rădăcini antice și asta înțelegeau ei prin „nou“. Profesorul Augustin Ioan ne explică cîte ceva despre acest fascinant proces aplicat într-un domeniu în care Renașterea a excelat: arhitectura. Există și în istoria politică momente în care întoarcerile au constituit cele mai bune soluții pentru impasurile unui anume prezent. M-am oprit doar la trei exemple europene, din veacurile XX-XXI, pentru că ne sînt aproape și, unii dintre noi, chiar le-am fost contemporani. N-am uitat și că Mircea Eliade dovedește limpede că reîntoarcerea, ca mit, lucrează puternic în toată gîndirea religioasă a lumii. Am încercat să aplic ideile lui Mircea Eliade la unul dintre personajele literare care mă fascinează de ani mulți, Jay Gatsby – eroul romanului Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald. Mi s-a părut că logica lui Gatsby este una de tip religios, deși, aparent, în acest roman nu e deloc vorba despre asta. Dar cred că o iubire intensă, de lungă durată, o iubire de-o viață, precum cea a lui Gatsby pentru Daisy Buchanan, poate produce în mintea și-n sufletul îndrăgostitului stări și raționamente de găsit în cazul experiențelor credinței religioase. Am speculat un pic (poate!), dar mi se pare că am putut pune mai bine în evidență sensurile uneia dintre cele mai puternice povești de reîntoarcere spuse în istoria literaturii universale.

Dar, știți cum se spune, una e ce trăiesc alții, alta e ce trăiești tu. Sîntem, ca popor, într-un moment extrem de interesant al istoriei noastre: în mod liber, o bună parte dintre români trăiesc în afara României. Iar prima consecință a acestei libertăți nu e atît că oricine poate pleca unde și cînd poftește, cît că orice român care trăiește în afara țării sale se poate reîntoarce oricînd poftește. Mărturia scriitorului Ioan T. Morar, român trăitor într-o fermecătoare localitate din sudul Franței, mi s-a părut necesară în acest Dosar, căci el practică cu asiduitate reîntoarcerea: revine în România, fie în Bucureștiul în care a trăit decenii, fie în Banatul său natal, de fiecare dată cînd se ivește ocazia, iar în cazul lui ocaziile de reîntoarcere sînt extrem de dese. În plus, în Franța fiind, prin ce face acolo, se tot reîntoarce, de fapt. De asemenea, am invitat pe doi dintre autorii al căror scris îl prețuim mult, Radu Sergiu Ruba și Anda Docea, colega noastră de redacție, să adauge puțină literatură dosarului nostru.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.