Cînd alegi să trăieşti altfel decît ceilalţi

Cristina HURDUBAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Cînd alegi să trăieşti altfel decît ceilalţi jpeg

O să încep brusc: eu cred că oamenii din ziua de azi nu se gîndesc decît la carieră, bani, imagine și putere. Așa cred eu acum, la 40 de ani, cînd nu poate spune nimeni că nu am o experiență de viață acolo, cît de cît. Și eu, ca și alții, am trecut prin multe, însă pe mine viața m-a învățat că sînt mai importante liniștea și împlinirea sufletească, în timp ce partea materială, apărutul la televizor, funcția de șef, aroganța, minciuna, nesimțirea, lăcomia, pe care le simt din ce în ce mai mult în jurul meu, nu mă vor face să mă dezvolt niciodată în direcția mea, ci din contra. Mă uit în jurul meu și de multe ori mă crucesc. Uneori, am impresia că oamenii chiar sînt în stare să calce pe cadavre pentru putere, imagine, bani ori carieră. Eu am ales să pierd casa, mașina, cariera mea de jurnalist și să mă refugiez în a face lucruri frumoase. Le făceam și înainte, dar nu în mod constant și nu aveam timp să le simt – aveam de plătit rate la casă și mașină, aveam un job pe care nu aveam timp să îl simt, mă robotizasem. Nu empatizam atît de puternic ca acum cu oamenii aflați la ananghie sau cu oamenii frumoși de la care învăț și încerc să dau și mai departe lecția lor.

La momentul ăsta doar mă bucur că sînt sănătoasă, că pot să îmi plătesc chiria și ce cheltuieli mai sînt și că mi-a lăsat Dumnezeu darul de a putea ajuta oamenii, de a-i mobiliza și de a putea învăța de la ei. Și nu, nu-mi mai fac planuri, că atunci cînd le-am făcut, le-am făcut degeaba.

În ultima vreme, am tot umblat prin țară pentru diverse documentări etnologice. Mai ales prin sate, unde nu trăiesc numai oameni în vîrstă sau numai oameni săraci. Nu. Acum două zile am vorbit, de exemplu, cu o familie de lăutari. Mama, tatăl și trei copii care cîștigă bani cît n-o să cîștig eu în șapte vieți la un loc. „Toți au vile, mașini, de toate, mamaie“, îmi explică femeia (mama) la fiecare cinci minute. „Da’ știți ce n-au? N-au noroc în dragoste și tare amărîtă îs.“ Băiatul ei cel mare are 40 de ani. Cînd ies din curte mi se destăinuie și el plin de năduf: „Mi-e teamă că n-o să găsesc niciodată o dragoste adevărată, din aia sinceră și frumoasă“. Mă urmăresc și acum vorbele lui, pentru că i-am simțit pînă și eu amărăciunea. Și pentru că are dreptate: uitați-vă un pic în jurul vostru. Cîte cupluri se iubesc cu adevărat? Cîte cupluri mai au grijă cu adevărat de căsnicia lor? Cîte cupluri rămîn împreună pentru copii sau din comoditate și aleg să trăiască în minciună?

În ultima vreme, m-am tot ocupat de Colectiv. De fapt, Colectiv m-a readus la viață. Și criza financiară de dinainte. Dar Colectiv m-a trezit din somnul cel de năpăsare. După Colectiv am început să văd altfel oamenii și mi-am dat seama că într-o zi poți avea tot și a doua zi poți să nu mai ai nimic. Nici măcar pe tine, poate. Colectiv mi-a adus înapoi spiritul civic ce intrase în letargie. Și de atunci am început să mă ocup – fără să îmi impună cineva, fără să aștept ceva, fără să știu măcar de ce – de tot ce îmi apărea în cale și puteam încerca măcar să rezolv. Lucruri mici, dar mari pentru sufletul meu. Într-o zi, i-am găsit job unei mămici #Colectiv. În alte zile, am organizat comemorările Colectiv. După tragedie, am stat două săptămîni lipită de problemele Colectiv și uneori nu apucam să dorm sau să mănînc împreună cu oamenii din Împreună Rezistăm. Apoi, în altă zi s-a născut „Copacul cu haine“, cînd, pe un ger cumplit, m-a lovit brusc întrebarea: dar oamenii ăia de pe străzi, fără acoperiș deasupra capului, ce-or face? Așa că a doua zi m am apucat de strîns haine groase pentru ei. Pentru oamenii străzii, care nu sînt așa cum vi-i închipuiți voi, să dea năvală peste sacii de haine, să smulgă tot ce prind în cale. Nu, pentru oamenii străzii care stăteau la rînd și-și alegeau din saci exact ce le trebuia, pentru că mai sînt și alții săraci ca noi. Timp de o săptămînă, cît am stat în Cișmigiu, am aflat de la ei o mie de povești, o mie de drame.

Da, fiecare om are drama lui. Noi știm să criticăm repede pe X ori pe Y, fără să ne gîndim că poate omul ăla ascunde o dramă în sufletul lui și că poate n a ajuns pe străzi murdar și flămînd pentru că stătea într-un palat poleit cu aur. Noi știm să punem ștampile oamenilor, dar nu știm să empatizăm și să-i ajutăm atunci cînd au nevoie. Noi știm să criticăm sistemul în care trăim, dar nu facem nimic pentru a-l schimba. Dar eu mai știu ceva: că atunci cînd anunț că strîng haine și alimente pentru oameni sărmani, mulți, foarte mulți se mobilizează. As­tă iar­nă am strîns zeci de saci cu haine pentru oamenii străzii, în aprilie am strîns 14 mașini mari cu haine, alimente, rechizite, cărți, televizoare ori computere. De la voi.

De fapt, eu voiam să vă spun că toate lucrurile astea îmi umplu sufletul de bucurie și mă fac să uit că luna viitoare am de plătit iar chiria și nu știu dacă voi avea cu ce. Ce știu sigur e că frustrările că alții au avere și putere și eu nu, de fapt, nu le-am avut niciodată.

Un cerșetor a urlat odată după mine pe stradă, ca să îmi mulțumească pentru haine, altul s-a speriat cînd i-am pus în palmă 50 de lei, cînd am spus că rolul meu în Colectiv s-a încheiat (recent) mi-au scris o grămadă de oameni care mi-au mulțumit, pe 26 septembrie strîng din nou haine pentru copiii sărmani în Cișmigiu, toată vara am umblat prin sate, de unde am cules multe povești de viață, acum încerc să descopăr de la oamenii bătrîni secretul căsniciei de durată de altădată, încă mă mai hrănesc cu poveștile lor, pe care, dacă le asculți, spui sigur că-s culese din romane. Acum două săptămîni am fost voluntar în MagiCAMP, o tabără de copii cu cancer, pentru a face un reportaj despre și pentru ei. Apropo, voi ați fost vreodată în MagiCAMP? Că, dacă nu, vă sfătuiesc să mergeți ca să vă încărcați cu toată energia pozitivă de acolo. Vă asigur că după ce ieșiți pe poartă, problemele voastre or să vi se pară inexistente față de încercările prin care au trecut sau încă mai trec copiii ăștia.

Abia aștept să strîng haine pentru nevoiași, abia aștept să mă întorc în MagiCAMP, abia aștept să mă întorc printre oamenii de la țară. De fapt, eu voiam să vă spun, pînă la urmă, că eu pentru astea trăiesc. Da, cu asta îmi hrănesc eu viața, acum, la 40 de ani. Fiecare cu drumul și rostul lui. 

Cristina Hurdubaia este jurnalistă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.