E mereu amabil, zîmbitor, optimist. Se vede de la o poştă: o duce bine. În anii lui de glorie, prin ’70-’80, era mereu pe prima pagină a ziarelor în compania celebrităţilor din politică, cinema sau sport şi era mereu însoţit de cele mai rîvnite femei ale Parisului. Om de afaceri, autor de succes, actor într-un film realizat de el însuşi după o carte scrisă tot de el însuşi, acest „lup bătrîn“ revine în actualitate după ce, în ultimul deceniu, a fost aproape uitat. Acum opt ani a suferit un atac cerebral care l-a ţinut multă vreme la pat. Recent, s-a însurat pentru a treia oară. Şi a publicat o nouă carte: Money II. Paul-Loup Sulitzer este, într-adevăr, o figură legendară în Franţa şi nu numai acolo. „Am fost la fel de cunoscut ca Gérard Depardieu, Michel Platini sau Alain Delon“, îşi aminteşte el într-un interviu din Le Monde. Tatăl său, Jules Sulitzer, emigrant evreu din România, a murit pe cînd el avea zece ani. La 16 ani, Paul-Loup s-a angajat la o companie de transport în Orientul Mijlociu. La 21 devenea cel mai tînăr preşedinte-director general al unei companii multinaţionale franceze. Firma sa se ocupa cu vînzarea de gadget-uri – nişte brelocuri „concepute“ în Marea Britanie şi fabricate în Orientul Mijlociu. A fost unul dintre primii care au simţit efectele şi beneficiile globalizării: a învăţat repede cum funcţionează mecanismele speculative, şi-a adaptat afacerile la noile condiţii de pe pieţele financiare etc. În 1968 a creat un holding de companii, apoi a devenit consultant financiar. În 1980 publică Money, care va deveni o carte-cult a „lupilor tineri“, a micilor investitori care vor să devină mari oameni de afaceri. S-a spus că Money ar fi şi un nou gen literar: westernul financiar. Sau finance-fiction. Nu e singura carte pe care a semnat-o. În total a publicat peste 35 de cărţi, care s-au vîndut în mai bine de patruzeci de milioane de exemplare. Romane, culegeri de nuvele, ghiduri practice pentru cei care vor să se îmbogăţească – toate au avut un succes enorm. Printre sfaturile sale: „arată că ai bani şi-i vei avea“. Totul e doar un joc al aparenţelor, al imposturii. Nu trebuie să fii bogat ca să-ţi permiţi ceea ce-şi permit bogaţii – spune Sulitzer. „Un bancher vă împrumută bani în măsura în care nu aveţi nevoie de ei. Dacă chiar aveţi nevoie de bani înseamnă că sînteţi într-o situaţie disperată. Fiind într-o situaţie disperată nu aveţi cum să fiţi interesant pentru bancher“. 

De opt ani, Paul-Loup Sulitzer nu mai are paşaport. Documentul i-a fost confiscat de justiţie, căci este cercetat într-un proces. „E ca pe vremea Rusiei lui Andropov, cînd se folosea un Magnum 350 ca să omori un ţînţar.“ Sulitzer nu e cercetat pentru un delict minor. Ci în deja celebrul caz „Angolagate“ – o afacere internaţională de trafic de arme sovietice în Angola (în valoare de 790 de milioane de dolari) în care mai sînt implicaţi directori de bănci şi înalţi funcţionari, inclusiv fostul consilier prezidenţial Jacques Attali. „Am vrut să fac afaceri dar m-au prins cu degetele în borcanul cu miere“, se plînge Sulitzer. Pe Paul-Loup Sulitzer l-am văzut, în urmă cu doi-trei ani, la Bucureşti. Venise să-şi lanseze cîteva cărţi în limba română (apărute, toate, la o editură mică, obscură) şi să „facă afaceri“. Din ziare am aflat că trebuia să se ocupe de valorificarea mărcii „Dracula“ într-un proiect de turism cultural. Ceva mai tîrziu am aflat, tot din ziare, că afacerea, în care era implicat statul, a picat. Să-şi fi băgat cineva degetele în borcanul cu miere?