Nu merg la doctor. Dacă mi-e rău, mai întreb o vecină, mai sun o prietenă, mai caut pe Internet. Dacă mă doare capul, iau algocalmin şi ştiu că-mi trece; dacă sînt răcită, nu ştiu altceva decît paracetamol şi portocale. Cît despre aspirină, asta e bună la toate. Şi nu sînt singura. Ca mine, 73% dintre români. Ne-am învăţat să ne doftoricim de unii singuri, să ne autodiagnosticăm şi, cu generozitate, să-i diagnosticăm şi pe cei din jur.Incultură? Sau ineficienţa unui sistem sanitar aflat într-o veşnică şi neterminată reformă? Lipsa de educaţie sau lehamitea statului la cozi, a timpului irosit, a umilitoarei, dar iscusitei (în timp) mişcări din poignet, strecurînd un plic plin, unui buzunar gol?Dacă o fi de educaţie, în curînd vom fi educaţi cu forţa. Nu prin şcoală sau prin promovarea unui sistem permisiv de sănătate publică, ci prin lege. Din mai sau iunie, 22 de milioane de români europeni (dintre care aproape 40% trăiesc în mediul rural) vor trebui să treacă - fie că vor, fie că nu - pragul cabinetelor medicale, prin "programul naţional de evaluare a sănătăţii populaţiei". Asta în ciuda faptului că sistemul sanitar românesc este deja un sistem sufocat, a realităţii unei statistici care indică un număr total al medicilor din România de numai 47.388, dintre care aproape 42.000 în oraşe şi doar 5388 la sate (fiind judeţe în care un singur medic trebuie să aibă în grijă mai bine de 1000 de pacienţi), în ciuda migrării din ce în ce mai accentuate a personalului medical în străinătate (de la un spital din Vaslui au plecat, dintr-odată, 17 asistente), în ciuda faptului că, pînă la urmă, e absurd să impui obligativitatea mersului la doctor, dacă nu-i oferi şi un cadru normal de desfăşurare.Lehamitea statului la cozi şi groaza de sistemul de sănătate publică se pare că vor fi rezolvate şi ele la fel de prompt ca educaţia. Pentru că, de la 1 martie, va intra în vigoare alternativa asigurărilor private. Dai un ban, dar ştii că face. Îl dai, bineînţeles, dacă ai de unde. Dacă ai un buzunar generos, vei avea, după cum declară ministrul Sănătăţii, şi o "gamă mai largă de patologie şi condiţii hoteliere mai bune". În traducere liberă: servicii normale. Ce se va întîmpla cu cei nevoiţi, financiar, să adaste în continuare la serviciile sistemului public? Ministrul spune că pentru acesta sînt prevăzute investiţii majore în următorii 5 ani...Ce ne facem însă noi, cei 73%, pînă atunci? Ce am făcut şi pînă acum... mai întrebăm o vecină, mai mergem la un plafar, mai vorbim cu un vraci (că tot au apărut cu duiumul), ne mai uităm pe Internet... Orice am face însă, algocalminul va rămîne pentru cap, paracetamolul pentru răceală. Iar aspirina, mereu bună la toate. (S. G.)