Sîmbătă, 14 martie, președintele Klaus Iohannis a anunțat că decretează stare de urgență pe tot teritoriul țării începînd de luni, 16 martie. În decretul de instituire a stării de urgență s-au introdus restricții ale următoarelor drepturi fundamentale: dreptul la liberă circulație, dreptul la viață intimă, familială și privată, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la învățătură, libertatea întrunirilor, dreptul de proprietate privată, dreptul la grevă, libertatea economică. Începînd cu 18 martie, au apărut Ordonanțele Militare care detaliau aceste restricții și stabileau sancțiuni pentru cei care le încalcă. Starea de urgență a fost prelungită pentru încă 30 de zile pe 15 aprilie.

Din acest punct de vedere, ceea ce s-a întîmplat în România s-a întîmplat, poate cu mici diferențe, cam în toate țările europene. Restricțiile au fost similare peste tot. În unele locuri mai apăsate, în altele mai îngăduitoare – în mare, însă, aceste drepturi fundamentale ale omului au fost peste tot suspendate pe cuprinsul bătrînului nostru continent. În plan individual, asta s-a tradus prin statul acasă. Internetul ne-a făcut să trăim această experiență într-un fel de comuniune altfel de neimaginat. Oamenii scriau ce simt, ce cred, ce-au mai auzit, fotografiau, cîntau, făceau gimnastică, găteau, se jucau cu mîțele, țineau „duble” cu hîrtia igienică, se uitau pe Netflix, urmreau graficele cu îmbolnăviri și decese de la noi sau de aiurea, scriau din zor pe Facebook; unii chiar au avut ideea năstrușnică de a citi ceva. O carte, vreau să zic. Dacă nu mă înșeală memoria, cititul a fost una dintre cele mai puțin mediatizate preocupări.

Oamenii au vorbit la telefon și s-au întreținut, personal sau profesional, pe Zoom. Economia s-a oprit. Cu excepția firească a achizițiilor medicale, a construcțiilor (au continuat proiectele deja finanțate) și a industriilor direct legate de Internet, nimic nu a mai mers. În acest imens context, mica revistă Dilema veche a trăit periculos. Chiar foarte periculos. Acum, vă spunem povestea. Povestea fiecăruia dintre noi și povestea noastră.

Ilustrație de Ion BARBU