A-ți plăcea de cineva

Simona TACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
A ți plăcea de cineva jpeg

Prima oară cînd m-am îndrăgostit de cineva pentru felul în care se uita la mine a fost pe la începutul clasei a VIII-a. Îl chema Paul, era blonduț cu ochii albaștri și foarte tăcut, așa, nu prea ieșea în evidență. Într-o zi, din pură întîmplare, m-am uitat mai atentă la el și am văzut că mă privea într-un fel. Ca și cum ar fi fost îndrăgostit. În clipa aia m-am îndrăgostit și eu. A durat pînă ne-a despărțit viața și am plecat amîndoi la liceu. Nu a știut niciodată, nu s-a întîmplat nimic mai mult decît ce era în mințile noastre. Iar în mintea mea, din momentul în care s-a produs declicul, el a devenit mișto în multe feluri. Îmi plăcea să îi scriu numele pe tabla clasei, folosindu-mă de diverși cetățeni din lumea artistică pe care îi chema tot Paul. Pînă-n ziua de azi, dacă iubesc un bărbat, mă îndrăgostesc și de numele lui. De Paul nu mai știu nimic de zeci de ani, din momentul în care drumurile ni s-au separat. Dacă cumva ar ajunge la el acest text, sînt sigură că ar fi șocat de mărturisire.

Am ajuns să îmi amintesc această iubire de fetiță încercînd să răspund la întrebarea „Avem nevoie să fim și admirați, într-o relație? Avem nevoie să îl și admirăm pe cel pe care-l iubim?”. Eu cred nu că avem nevoie să admirăm și să fim admirați într-o relație, ci că, practic, fără astea două nu se poate. În sensul ăsta, chimia corpului nostru ne și ajută, în perioada în care se întîmplă îndrăgostirea, bombardîndu-ne cu dopamină, adrenalină și noradrenalină, care ne fac să îl poleim cu praf de stele pe subiectul atracției. Uneori, se consumă totul în această primă etapă, după care ne întrebăm ce naiba era totuși atît de special la celălalt, de ni se înmuiau genunchii numai cînd ne aminteam că există.

Cînd o poveste trece însă de faza dorinței și a atracției maniacale, iar latura ei sexuală se mai domolește, începe să se construiască atașamentul. Nevoia de atașament e, de departe, cea mai importantă nevoie emoțională a ființei umane. Avem nevoie ca persoanele de atașament să ne vadă, să ne audă, să ne înțeleagă, să ne accepte cu ce avem mai puțin bun și să ne placă pentru ce avem bun. Și să rămînă acolo, pentru noi, așa cum noi rămînem acolo pentru ele, chiar și cînd e greu. Ceea ce am descris e iubirea în varianta de cursă lungă, în care predominante sînt sentimente ca siguranța, echilibrul, liniștea și încrederea. Chimic, organismul s-a obișnuit deja cu dopamina, adrenalina și noradrenalina. Nu mai vrem să îl izbim de pereți, sexual, pe subiectul iubirii noastre, dar, cînd ne uităm la el, ne inundă oxitocina, vasopresina și endorfinele. Iar admirația și nevoia de admirație sînt tot acolo.

Nu putem iubi pe cineva de care nu ne place. A-ți plăcea de cineva = a-l admira. Atunci cînd un cuplu vine în terapie, unul dintre aspectele la care se uită terapeutul e dacă cei doi au ajuns cumva să simtă dispreț unul față de celălalt. Dacă măcar unul dintre ei a ajuns acolo, terapia nu va funcționa, iar relația nu va putea fi salvată. Disprețul este opusul admirației. Iubirile se termină atunci cînd cei doi nu se mai plac, iar relațiile devin imposibile cînd apare disprețul.

Avem nevoie să admirăm și să fim admirați și în prietenie, căci ce e oare prietenia dacă nu tot o formă de iubire? Fiecare dintre noi e bun la anumite lucruri, fiecare avem anumite skill-uri pe care celălalt nu le are. Pentru că el are altele. Iubirea se hrănește și din recunoașterea și ținerea în lumină a tuturor acestor părți bune ale fiecăruia dintre noi. Nu ne putem bucura că avem ochi frumoși sau talent la pian, dacă știm asta doar noi. Ne e important să fim văzuți de cei care ne sînt importanți. Nu trebuie să ne valideze tot universul ca să ne fie bine (dacă simțim presiunea asta, ar fi bine să vizităm un psiholog), dar e normal să avem nevoie de validarea oamenilor esențiali din viețile noastre.

Absolut toți cei cărora le-am pus, înainte să scriu, întrebarea de la care a pornit acest text mi-au spus că nu ar putea iubi niciodată pe cineva fără să-l și admire. Cei mai mulți au precizat că e o treabă cu dublu sens. Doar cîțiva au afirmat că nu țin să li se întoarcă admirația. Eu cred că e doar o negare a unei nevoi esențiale, o consecință a ceea ce ni s-a tot spus de mici: că a dori să te admire alții e lipsă de modestie. Și că, în general, a avea nevoi e echivalent cu a fi un om slab.

Mă gîndesc să vă liniștesc, în încheiere, în privința felului în care mă îndrăgostesc. Între timp, nu mi se mai face un gol în stomac doar pentru că cineva se uită la mine cum se uita Paul în clasa a VIII-a. Dar, pe lîngă compatibilități, o anumită chimie și – obligatoriu! – valori comune, am în continuare nevoie și de asta. Și e în regulă să am. Pentru că a avea nevoi, chiar și pe aceea de a fi admirat, e sinonim cu a fi om. Și, de fapt, nimic nu ne face mai frumoși și mai oameni decît a ne accepta vulnerabilitățile. Și pe ale noastre, și pe ale celorlalți.

Simona Tache este fostă jurnalistă, scriitoare, psihoterapeută.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.