„A scos un chibrit și a dat foc paginilor“ (anchetă)

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
„A scos un chibrit și a dat foc paginilor“ (anchetă) jpeg

I-am rugat pe colegii mei de redacție să „povestească“ despre Leo al lor. Au ieșit niște poze la minut colorate și simpatice.

● Marius CHIVU

Prin toamna lui 2001 publicasem în Observator cultural o mică reacţie împotriva a ceea ce numeam „critica ventrilocă“, arătîndu-mă deopotrivă dezamăgit şi revoltat de faptul că unii dintre colegii mei de critică literară continuau idiosincrasiile ideologice ale profesorilor. Era prima dată cînd cineva din redacţia Dilemei (devenită între timp) vechi îmi recomanda un articol la rubrica de recomandări. Era Alex. Leo Şerban. Aveam să-l cunosc personal în curînd, apoi să devenim chiar colegi de redacţie (ani de zile am împărţit acelaşi birou pe care se afla înrămată Marilyn Monroe) şi, mai ales, să avem o prietenie cu tot ce presupune aceasta: cadouri, farse, călătorii, confesiuni. Acum, cînd nu mai e cu noi, mă consolez cu faptul că nu asistă la proliferarea maniheismului în epoca Facebook, maniheism întreţinut cu agresivitate de lipsa de nuanţe şi de logică, de ştiri false, post-adevăr şi convingeri resentimentare, precum şi de gramatica şi de stilistica precare. Ar fi fost indignat, ar fi suferit să vadă cum ne-am tîmpit cu toţii.

● Stela GIURGEANU

Uneori te oftici (și, da, ăsta e cuvîntul cel mai potrivit) pentru că pur și simplu nu ai avut răgazul necesar să cunoști un om. Pe care abia începuseși să-l dibuiești și a cărui prietenie te copleșea. Un om de care începuse să te lege o duioasă și tandră amiciție, în care găsiseși acel confident, cu un suflet de copil și o maturitate de adult, căruia nu-i era frică să spargă tabuuri și căruia nu-ți era frică să-i împărtășești amuzamentul de a sparge tabuuri. Mi-e dor de puținele, dar prețioasele taclale pe care le-am avut cu Leo și, mai abitir, mi-e dor de toate taclalele pe care nu am avut timp să le purtăm.

● Andrei MANOLESCU

Mi-aduc aminte o încăpere lungă, plină de fum de țigară, cu o masă foarte mare în mijloc în jurul căreia vreo opt-nouă doamne și domni se îngrămădeau ca să se uite la niște poze. Era redacția Dilemei, revistă nou apărută atunci, în care intram pentru prima oară. Majoritatea celor aflați acolo îmi erau complet necunoscuți. Erau oameni foarte diferiți între ei ca vîrstă, ca înfățișare și ca atitudine, dar unul atrăgea atenția în mod deosebit. Era cu totul altfel decît ceilalți, îmbrăcat într-un mod special, cu gesturi și mișcări neobișnuite și avînd o exprimare cu totul aparte. Alex. Leo Șerban a fost vreme de mulți ani un bun coleg de redacție a cărui părere voiai s-o afli neapărat în legătură cu orice se întîmpla interesant în lumea largă. Pentru că, asemenea înfățișării, și părerile îi erau întotdeauna altfel decît orice mai auziseși pînă atunci. Era cel mai original om pe care l-am cunoscut.

● Matei MARTIN

Era un erudit care nu făcea niciodată paradă de educația sa și de înzestrările native, avea un temperament mai degrabă melancolic, dar totodată un spirit ludic, era prietenos, dar știa să păstreze o distanță sanitară, putea să se supere și în același timp să rîdă în hohote. Era un conservator progresist – în cazul lui, alăturarea nu e deloc paradoxală. Un om al contradicțiilor perfect integrat social & cultural (iată încă o contradicție!). Toate aceste însușiri m-au contrariat și m-au fascinat deopotrivă la Alex. Leo Șerban și am crezut, multă vreme, că n-o să-l pot înțelege niciodată. Nici acum nu sînt sigur dacă am reușit sau nu. Îmi amintesc doar momentul cînd (mi s-a părut că) am spart gheața: mi-a vorbit, îndelung, la o înghețată, într-o zi toridă, despre Lars von Trier.

● Iaromira POPOVICI

Leo a fost tot ce n-am putut să fiu eu vreodată. Pentru mine era perfect, prea perfect aș zice: mereu arăta impecabil, mereu era la curent cu tot ce mișca în lumea culturală, cu tot ce era nou, și mereu avea replica potrivită la îndemînă. Prima dată m-am intersectat cu Leo în facultate: la cenaclul de atunci al Monicăi Pillat, Leo, cu cîțiva ani mai mare decît mine, a citit un text despre care nu-mi mai aduc aminte mare lucru, doar că mi s-a părut formidabil. La sfîrșit (și asta se întîmpla prin ’87-’88, în plin ceaușism), Leo a scos un chibrit, cred, și a dat foc paginilor, pe atunci desigur scrise de mînă, pe care le citise. Mi s-a părut cel mai cool gest ever. Am rămas, la propriu, mută de admirație.

● Adina POPESCU

Pe la începuturile mele la Dilema, într-un moment de teribilism, m-am ras în cap, iar pe vremea aceea, puțin după 1990, nu erau privite cu ochi buni astfel de manifestări extreme (post)adolescentine. Ce să vă zic? Arătam ciudățel, aproape că îmi părea rău că o făcusem, mă întrebau oamenii pe stradă: „Te-a pedepsit bărbatul?“. Mi-amintesc că a trebuit să merg la redacție, iar Leo a fost singurul de-a dreptul încîntat de noul meu look, m-a luat în brațe și m-a pupat. Posibil pentru micul meu act de curaj într-o lume încă uniformă și cenușie. Mi-am recăpătat brusc încrederea în mine. Ăsta era Leo – nonconformist, mereu deschis la nou, schimbare și inedit. Însă dincolo de Leo cel de zi cu zi, de la redacție, mi-l amintesc cu drag pe Leo cel solar și relaxat de la Festivalul de Film „Anonimul“, de la Sfîntu Gheorghe. Mereu înconjurat de oameni, volubil, drăgălaș, povestitor. Cu micile lui burzuluieli cu tot – de pildă, în complexul unde avea loc festivalul, tocmai apăruse o piscină ceva mai mare decît un lighean, prima piscină din istoria satului Sfîntu Gheorghe, iar lui Leo nu-i convenea că oamenii, în loc să meargă la filme, lîncezeau pe marginea ei: „Ce să spun! Avem o amărîtă de piscină și toată lumea țop în ea!“. Mi-amintesc și lumina de pe chipul lui atunci cînd ne întîlneam în sala de cinema, la cîte un film bun, pe care el îl știa deja de pe la Cannes sau alte festivaluri și pe care mi-l recomandase. Se bucura sincer că urma să-l mai vadă încă o dată alături de mine, de tine, de oameni a căror părere conta pentru el.

● Dan STANCIU

Cum era Leo? atent. lucid. șarmant.

● Mircea VASILESCU

De cîte ori mă gîndesc la Leo îmi dau seama că-mi vin în minte doar frînturi, detalii, conversații, replici. Amintirile mele despre el formează un fel de „Leo en miettes“. Probabil că astea i se potrivesc cel mai bine. Sau se potrivesc felului meu de a-l vedea. Incapabil să-i fac vreun portret sau un profil „complet“, mi-l conturez din scînteieri. Din adresările noastre reciproce cu „Mircione“ și „Leone“. Din tachineriile legate de diferența de vîrstă dintre noi: era cu aproape un an mai mare ca mine, situațiune care genera ludice schimburi de replici (el: „Puțin respect pentru vîrsta mea și părul meu alb!“; eu: „Nu te mai plînge atîta, nu vezi ce bine arăți la vîrsta ta?“). Pînă cînd, într-o bună dimineață, cînd am venit la redacție, m-a întîmpinat cu La mulți ani! și cu întrebarea (făcînd pe niznaiul): „Da’ cît ziceai tu că împlinești?“; „Patrușcinci“; „Ooo, să vezi ce nasol e la patrușase…“.

● Sever VOINESCU

Îl vizitam în minuscula lui garsonieră. Ne primise pe toți trei: eu, un fost prieten și un prieten pentru totdeauna. Înghesuiți, mîncam din farfurioare pe care le țineam în mîini o salată pe care ne-o pregătise. Venisem dintr-o călătorie de la Key West și am povestit cum arată casa în care a stat Tennessee Williams. A sărit de la locul lui, s-a dus direct spre unul dintre rafturile pline de cărți și a scos de acolo o ediție americană a memoriilor lui Tennessee. Așa îi ziceam – Tenneessee. De parcă era unul de-al nostru. Replicile veneau din toate părțile. „Băi, ce-mi place Tenneessee!“, „Proza scurtă e genială, dar piesele lui sînt cam siropoase.“ „Mie-mi place mult și teatrul lui. Ador personajele lui feminine.“ Rîdem. „Dar și proza e cam roz, cam străvezie.“ „Poate un pic prea livresc.“ „Deloc livresc. Fragilitatea sentimentelor personajelor lui mă impresionează rău de tot.“ „Sigur, tu ești dintre ăia care plîng la filme.“ „Cine nu plînge la filme e un idiot!“ „Vaaaai, dragă, idiot – ce cuvînt!“ Rîdem iarăși.

Mi-a dat la plecare Memoriile unui crocodil bătrîn. Tennessee zicea despre sine că e un crocodil bătrîn. Nu am apucat niciodată să mai vorbesc cu el despre această carte. Nu am apucat nici să i-o dau înapoi. O am și acum. Îi văd adesea cotorul printre alte cărți care vin și pleacă de pe rafturile mele. Într-un fel, e Leo…

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: arhiva personală Mihai Chirilov

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

colaj jpg
Zece victime la concertul Forza Zu de la Timișoara, din cauza furtunii. Concertul, întrerupt
Furtuna din Timișoara a întrerupt concertul Forza ZU, care avea loc pe pista Aeroportului Internațional „Traian Vuia”. 10 persoane au fost rănite.
image png
Provocarea supremă: doar cei mai inteligenți oameni pot observa greșeala în 4 secunde! Tu reușești?
Testele de inteligență continuă să fie una dintre cele mai folosite modalități pentru testa IQ-ul unei persoane. Astăzi vă prezentăm o imagine în care există un detaliu greșit, pe care persoanele cu un coeficient de inteligență ridicat îl pot observa încă din primele secunde. Mulți internauți au fos
calatoria germanilor 43818300 (1) jpg
Turistă din Germania, despre vacanța în România. Ce a impresionat-o în Capitală: „Când stai în fața lui, înțelegi de ce e atât de special”
Julia, o turistă din Germania aflată pentru prima dată în România, a povestit pe rețelele sociale ce a impresionat-o în țara noastră.
523809020 1081488627450769 3302441299836923811 n jpg
Cod roșu de vijelii în vestul țării. Furtuna a făcut ravagii: acoperișuri luate de vânt, copaci prăbușiți, concert întrerupt la Timișoara
Meteorologii au emis sâmbătă, 26 iulie, o avertizare Cod Roșu de vijelii valabilă în mai multe părți ale județului Arad. Furtuna a făcut ravagii și în Timișoara, unde un copac s-a prăbușit peste o persoană, în timp ce concertul celor de la Forza ZU a fost întrerupt.
Nicușor Dan în Austria FOTO PRESIDENCY.RO
Preşedintele Nicuşor Dan şi partenera sa, aşteptaţi de zeci de români, la Salzburg, unde este oaspete de onoare la Festival
Preşedintele Nicuşor Dan şi partenera sa, au fost aşteptaţi de zeci de români, sâmbătă, la Salzburg, în Austria, unde şeful statului este oaspete de onoare la deschiderea Festivalului de la Salzburg, potrivit unor imagini transmise de TVR Info.
dream job 2904780 1280 (3) jpg
99% reușesc! Ora ideală pentru a susține un examen sau un interviu de angajare
Dacă vrei să treci cu brio un examen oral sau un interviu de angajare, ora la care te prezinți poate conta mai mult decât crezi. Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Messina, Italia, arată că momentul din zi în care susții o probă poate influența decisiv șansele de succes.
O fetiță de 3 ani a murit după ce a fost lovită de o mașină
Fetiță de trei ani, strivită sub roțile unui autoturism condus de un tânăr în Dolj. Copila a murit la spital
Un accident tragic a avut loc sâmbătă, într-o localitate din județul Dolj. O fetiță de trei ani a murit strivită sub roțile unui autoturism.
Ghislaine Maxwell  închisoare FOTO Profimedia jpg
Ghislaine Maxwell, surprinsă în timp ce revine la închisoare cărând o cutie misterioasă. Complicea lui Epstein, interogată de procurorii americani
Ghislaine Maxwell a fost surprinsă de camere întorcându-se în clădirea închisorii cărând o cutie, după ce a fost interogată de Departamentul de Justiție, în contextul în care administrația Trump încearcă să liniștească apele după ce dosarul Jeffrey Epstein a revenit în atenția publică.
image png
Record absolut de temperatură în Turcia: țara, pârjolită de un val de căldură „la limita supraviețuirii”
Turcia a fost lovită pe 25 iulie de o temperatură caniculară de 50° Celsius pentru prima dată în istorie.