Arta plecatului de-acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 401 din 20-26 octombrie 2011
Arta plecatului de acasă jpeg

1) Unde aţi călătorit cel mai departe?
2) Unde v-ar plăcea să ajungeţi?  

Berti BARBERA(muzician) 

1) Cel mai departe am ajuns în China, în 2008, cu ocazia unui concert pe care l-am susţinut împreună cu Nicu Patoi, Răzvan Suma şi Nicu Tărăcilă în cadrul Olimpiadei de la Beijing, unde am cîntat, printre altele, şi o variantă a Baladei lui Ciprian Porumbescu. 2) Aş vrea să ajung în Brazilia pentru că vreau să învăţ „de la sursă“ muzică braziliană şi poate chiar să înregistrez un album de gen.

Cosmin BUMBUŢ(fotograf) 

1) Cuba.  2) Cuba. Prima dată am ajuns acolo aproape obligat de un prieten. Acum îmi vine mie să-i oblig pe alţii. Merg a patra oară.

Mariana CELAC (arhitect) 

1) Cel mai îndepărtat? Munţii Maloti, în sudul sudului Africii. Un platou de bazalt între vîrfuri de 4000 de metri. Pe valea Semonkongului. Vara, din ianuarie pînă în martie, cînd plouă, Semonkong e un fluviu cît se poate de măreţ, cu cascade grozave. Iarna – seacă pînă la fund. Fără valiză de piele cărămizie şi sahariene Ralph Lauren pentru foto-safari. La coada monomului de geologi care căutau locul potrivit pentru un baraj.  2) Oriunde. Pînă la Filipeştii de Pădure, pe la Ploieşti, sau la Doloşman, lîngă Jurilovca şi îndărăt – pentru o zi – tot plecat de acasă se cheamă. Tot miraculos.   

Gianina CORONDAN (jurnalistă) 

1) Cel mai departe de casă am ajuns în Senegal, la Dakar, destinaţia expediţiei „Cu papucii în deşert“ din 2002, care a traversat Europa, Maroc, Mauritania şi Senegal. Se organiza an de an de către Academia Caţavencu, în 2002 fiind o ediţie specială, numai cu fete care au condus Dacii papuc aproximativ 10.000 de kilometri. Am simţit cu adevărat că am plecat hăt departe, mai ales cînd „deznisipam“ maşinile luate prin surprindere de zonele prea făinoase din deşert. 2) Mi-ar mai plăceaa... în America de Sud. Aş spune că oriunde, aş cam cerceta tot continentul. M-au instigat prietenii care tot vizitează Chile, Peru, Brazilia, şi asta din ce în ce mai des. N-aş zice nu nici Iordaniei, dar deocamdată n-am prins trenul. 

Andreea ESCA (jurnalistă) 

1) Cel mai departe am fost în India, „în interes de serviciu“. M-a trimis dnul Adrian Sârbu prin ’94. A fost o experienţă traumatizantă, dar cred că voia să-mi testeze capacitatea de suportabilitate. N-am văzut nicăieri atît de multă sărăcie, mizerie şi suferinţă. Am filmat însă mult şi m-am concentrat pe reportajele mele. Nu l-am regăsit pe Eliade şi nici n-am simţit nevoia să mă reîntorc.  2) Unde mi-aş dori să mă duc? Nu am văzut mănăstirile din Moldova, dacă puteţi crede! Acolo aş vrea să mă duc, şi un pic pe Valea Jiului. Dar pentru asta trebuie să fiu un pic mai relaxată. Deocamdată 10, 9, 8, 7... live!  

Marius MANOLE (actor) 

1) Cel mai îndepărtat loc în care am fost pînă acum este New York, şi m-aş întoarce oricînd acolo. Am mai fost în Maroc şi, iarăşi, mi-a plăcut enorm. 2) Aş pleca să văd China, sînt foarte curios. Îmi place mîncarea lor şi mai ştiu cîte ceva şi despre teatrul de acolo. Singurul lucru de care mi-ar fi un pic frică ar fi aerul extrem de poluat. Dar... hai să ajung eu pînă acolo şi mai vedem. Aş mai pleca în multe locuri: India, Australia, n-am văzut Parisul... Aş vrea, cîte n-aş vrea!

Radu MUNTEAN (regizor de film) 

1) Anul trecut, prin noiembrie, am fost în Argentina, la un festival de film la Buenos Aires. Oraşul frumos, dar, după mine, destul de european, în orice caz prea puţin exotic pentru 14 ore de zbor continuu.  2) Nu ştiu, parcă în ultimii ani nu mă mai atrag aşa de mult destinaţiile îndepărtate. Poate-i şi o chestie care ţine de vîrstă sau de comoditatea mic-burgheză, dar trăiesc cu senzaţia că frumuseţea exotică vine aproape întotdeauna la pachet cu ceva periculos. Aşa că prefer vacanţele sportive în familie pe aici prin Europa, sau minivacanţele mai de conţinut. În momentul ăsta, aş da orice loc spectaculos-inaccesibil pe un concert cu Tom Waits sau pe un meci Barça-Real pe Nou Camp.

Radu NAUM (jurnalist)  

1) Pe o rază, Bondi Beach şi Insula din ceaţă, la Sydney, respectiv Fukuoka. Din acele drumuri mai ţin minte doar felul în care se degrada atmosfera din avion pe măsură ce orele treceau, cu oameni din ce în ce mai abulici de la drum şi alcool, haine şi pături zăcînd în dezordine şi toalete de nefrecventat. Trăiască teleportarea!  2) În Franţa oriunde, în Italia aproape oriunde, în Spania în unele locuri, în Portugalia în altele, în Austro-Germania (Salzburg-Tirol-Bavaria), în locuri nedefinite din Scandinavia. Visez în secret să-mi pot pune odată problema plecării de acasă, de la o anume casă din Languedoc. Atunci întrebarea s-ar formula cam aşa: De unde anume v-ar plăcea să vă întoarceţi acasă?

Ioana PÂRVULESCU (scriitoare)

Geografia nu e punctul meu tare. Asemenea personajelor feminine thomasmanniene, cred şi eu că spre nord urci întotdeauna şi spre sud aluneci la vale. Fără o hartă sînt pierdută, iar la jocurile geografice pe computer iau punctajul cel mai mic, ori de cîte ori le-aş relua. Spre deosebire de concitadinul meu, poetul Ştefan Baciu, care a făcut drumul Braşov-Honolulu, eu n-am părăsit Europa. Aşa că îmi iau Atlasul geografic în faţă şi răspund scurt. La Nord n-am fost mai „sus“ de Stockholm. La Sud n-am fost mai „jos“ de una din insulele Cycladelor în care are şi Tom Hanks o proprietate (dar l-am ratat de fiecare dată: tocmai plecase). La Est am rămas în România, iar punctul cel mai depărtat e undeva în Delta Dunării, dar norul de ţînţari mi-a întunecat amintirile. La Vest am ajuns aproape de marginea continentului meu, la Lisabona, şi am înotat în apele Atlanticului. În timp, cel mai departe am călătorit pînă în anul 1866 şi, de fapt, călătoriile în timp au fost mai lungi şi mai depărtate, pentru mine, decît cele în spaţiu.

Cătălin ŞTEFĂNESCU (jurnalist)

1) Pentru că pe mine nu se poate conta în transportul aerian, cel mai îndepărtat loc în care am ajuns (cu trenul!) este superba staţiune victoriană Nairn, lîngă Inverness, în nordul Scoţiei.  2) Visez să ajung în Iran, Japonia, nişte insule din Oceanul Indian şi din Pacific, Australia, Santo Domingo, Chile, Peru, Columbia, Argentina. Evident, ca tot omul, aş vrea să ajung şi în State. Desigur, imediat după ce se va inaugura podul peste Atlantic.

Marius VINTILĂ (jurnalist)

1) Am ajuns pînă la 200 de kilometri distanţă de graniţa dintre Argentina şi Chile, străbătînd cu autocarul Argentina de la Est spre Vest, prin pampas, de la Buenos Aires la Mendoza, spre tabăra de bază a muntelui Aconcagua. Acolo am mîncat cea mai bună carne de vită din lume. În limba „argentiniană“ îi spune „carne de vacă“. Al doilea cel mai îndepărtat loc în care am fost se numeşte Kothari, un sat situat pe graniţa dintre Nepal şi China. Am încercat să ajung la tabăra de bază a Everestului în Tibet, dar m-au întors la graniţă. Khotari are doar cîteva case, e populat de şerpaşi nepalezi, camionagii, alpinişti şi valutişti chinezi care joacă cărţi pînă tîrziu în noapte. Dar dacă urci nişte scări de piatră pe un deal din apropiere, ajungi la un platou cu o mînăstire budistă de unde te poţi proiecta direct la zei. 2) Aş pleca în o mie de locuri, dar parcă mi-ar plăcea să ajung mai întîi în Iran şi în Noua Zeelandă. Iranul e neoccidentalizat şi cu atît mai interesant, iar Noua Zeelandă e o lume pe două insule. În plus, mai departe nu prea mai ai unde să te duci. „Prea“ înseamnă Australia.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: M. Chivu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Capitală: femeie închisă în portbagajul unei mașini incendiate. Cum a fost salvată de polițiști și de operatorii 112 VIDEO
Un caz șocant de sechestrare a fost înregistrat luni dimineață în Capitală. O femeie a fost salvată de polițiști din portbagajul unei mașini incendiate.
image
Experiența nefericită trăită de o turistă într-un hotel de 4 stele din Sinaia. „Și un WC public arăta mai bine decât camera”
O româncă s-a plâns de condițiile oferite de un hotel de 4 stele din Sinaia. Femeia susține că a stat într-o cameră care merita cel mult două stele și a postat pe internet fotografii care vin în sprijinul afirmațiilor sale
image
Există legătură între cutremurul din Turcia și cele cinci seisme din România? Ce spun experții
După cutremurul devastator din Turcia, în această dimineață, au avut loc mai multe cutremure și în România. Seismologul Gheorghe Mărmureanu e explicat dacă acestea au legătură.

HIstoria.ro

image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.
image
Apropierea Ungariei revizioniste de Germania nazistă
Propaganda revizionistă maghiară, extrem de activă și de agresivă, a prins în străinătate și pe fondul lipsei de reacție a României.