Arta de a fi librar

Romeo Aurelian ILIE
Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
Arta de a fi librar jpeg

Deși se tot afirmă că trăim într-un secol al vitezei, al informației rapide, un secol în care mulți se lasă răpiți de mirajul Internetului și își închipuie că dețin controlul absolut asupra tutror informațiilor pe care le pot manevra cu doar un clikc bine plasat, totuși există printre noi oameni care au rămas fideli informării tradiționale, oameni care preferă cărțile Internetului sau care pur și simplu sînt vrăjiți de mirosul unei cărți nou tipărite. I-am putea numi eroii cărților.

Sau măcar, simplu, oamenii cărții.

Aceștia sînt totodată și clienții obișnuiți ai librăriilor. Dar oare acolo cine îi întîmpină? Mai există oare librari iscusiți care să îi îndrume cu dragă inimă prin universul cărților? Sau în toată dezordinea aceasta s-au infiltrat în cetatea cărții și simpli lucrători comerciali ce vînd cărți așa cum ar vinde cartofi în piață? Pentru a răspunde acestor frămîntări existențiale am pus la cale o mică anchetă. Așadar, am formulat un set de întrebări despre activitatea de librar și m-am strecurat în cîteva librării pentru a discuta cu librarii.

1.      Să începem cu începutul: cum este să fii librar? Considerați că trebuiesc întrunite o serie de condiții pentru a fi conform cu rigorile acestui job?

2.      Ce este cel mai dificil în activitatea de librar? Să ții pasul cu noutățile editoriale, în sensul de a ști despre fiecare cîte ceva, sau să răspunzi cît mai bine tuturor cerințelor clienților?

3.      Numiți cîteva tipologii de clienți de librărie.

4.      Acum să abordăm și a doua temă a mini-interviului nostru: se mai citeste astăzi, într-o lume dominată de Internet și de tendința de a obține cît mai rapid atît informația cît și plăcerea?

5.      Care ar fi un top al genurilor literare celor mai gustate de publicul cititor? Dar un top al titlurilor/autorilor?

6.      Dar să privim puțin și în ograda noastră. Se (mai) citește literatură românească? Ce gen primează: poezia, proza, eseul? Care este cartea sau autorul momentului din literatura autohtonă?

7.       Cum ați ajuns librar și ce tip de cărți citiți cel mai ades și cu cea mai mare plăcere?

Vă mulțumesc pentru amabilitate!

Mi-au răspuns cu entuziasm și bineînțeles cu amabilitate, cinci librari. Răspunsurile lor, în ordine aleatorie, sînt următoarele:

Mihaela Badiu – Librarium Megamall

1.      Din punctul meu de vedere, un librar trebuie să fie iubitor de cărți și de oameni. Odată ce îndeplinești aceste condiții, eşti good to go.

2.      Mai dificil este să răspunzi tuturor cerințelor clienților, deoarece trebuie să fii capabil să te mulezi conform dorințelor lor, asta însemnînd inclusiv să poți recomanda o carte care nu face parte absolut deloc din categoria de cărți pe care le-ai citi și să o recomanzi ca și cum ar fi cartea ta preferată.

3.      Am întîlnit clientul hotărît, cel care știe ce vrea și cumpără exact acea carte; clientul gînditor, cel care savurează fiecare categorie de cărți și o cumpără într-un final pe cea mai bună, conform dorințelor lui; clientul nehotărît, cel care cumpără prin recomandare; și nu în ultimul rînd, avem clientul ”doar client”. De ce folosesc această expresie? Deoarce pe ceilalți clienți dați exemplu anterior îi găsesc ca fiind iubitori de cărți. Această tipologie însă este descrisă de clientul care cumpără non-cărți si/sau cărți doar prin recomandare, dar nu pentru ei (ca în cazul clientului nehotărît) ci pentru a fi oferite cadou.

4.      Da! Încă se mai citește! Ceea ce mă bucură foarte tare este că încă facem parte dintr-o lume în care cărțile sînt importante. Încă mai sînt oameni care se bucură de mirosul specific de carte nouă, de ideea de o ține în mînă și a o răsfoi, de ideea aceea: aaaa.... am găsit un semn de carte frumos, numai bun pentru cartea mea preferată/nouă! Pentru mine personal, deși este mult mai convenabil să folosesc un e-reader care poate stoca foarte multe cărți și nu ocupă decît cîțiva centimetri pe noptieră sau în geantă, este mult mai satisfăcător să mă duc în fața bibliotecii plină ochi de cărți și să-mi ia ceva vreme pînă mă hotărăsc pe care să o aleg și apoi cu bucurie să extrag din raft cîștigătoarea ce urmează să fie citită. Îmi oferă o nostalgie și un sentiment atît de liniștitor încît încă nu am forța necesară de a mă despărți de tabietul meu atît de plăcut.

5.      Un top al genurilor literare ar fi: beletristice, istorie, psihologie, călătorii. Un top al autorilor și/sau titlurilor: Irina Binder cu ai ei Fluturi, Ken Follet, Seriile Însemnările unei puștoaice/jurnalul unui puști, Biblia pierdută, Micul prinț, Inteligența emoțională, Cartea gesturilor, Spy the lie, F.M. Dostoievski, Robert Kaplan etc.

6.      Din literatura română consider că toate trei ( proza,poezia,eseul) sînt foarte bune și c merită citite. Exemplu de autori ar fi: Gellu Naum, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Neagu Djuvara. Autorii momentului ar fi Igor Bergler cu Biblia pierdută și Marian Godină cu Flash-uri din sens opus. Deși este nou pe piața cărților, Godină a prins bine la public prin onestitatea lui și mai ales prin umor.

7.      Am devenit librar pentru că sînt iubitoare de cărți și de oameni și astfel am căutat un job care să-mi satisfacă ambele calități. Cel mai des citesc beletristică pentru pofta sufletească și psihologie pentru un posibil viitor în acest domeniu.

Violeta Vasilică – Librăria Open Art

1.      Cu siguranţă trebuiesc întrunite o serie de condiţii, dintre care cea mai importantă este să iubești cărțile. În fond, asta face diferenţa între un librar şi un simplu consilier de vînzări.

2.      Cel mai dificil nu este să ţii pasul cu noutăţile editoriale, ci să răspunzi cît mai bine cerinţelor. Este un lucru ştiut că lucrul cu publicul este foarte solicitant, pentru că intri în contact cu personalităţi diferite şi cu factorul de imprevizibilitate aferent naturii umane.

3.      În librărie am întîlnit: clientul fidel, ce știe întotdeauna ce vrea, clientul nehotărît – aici rolul librarului este determinant în procesul de vînzare și clientul veşnic nemulţumit, despre care prefer să nu discut.

4.      Din fericire da, încă sînt oameni care nu se pot lipsi de plăcerea pe care o provoacă descoperirea în raft a unor comori ascunse sau a unor apariţii editoriale mult aşteptate.

5.      Un top 3 al genurilor literare ar fi acesta: Roman, Poezie, Teatru. Un top 3 al titlurilor: Urzeala tronurilor – George R.R. Martin, 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română – ed. Marius Chivu şi Radu Vancu, Impro. Improvizaţia şi teatrul – Keith Johnstone

6.      Se mai citeşte și literatură românească şi din fericire observ un trend ascendent. Poezia începe să fie din ce în ce mai căutată. Cu toate acestea, cartea momentului în literatura autohtonă rămîne Solenoid-ul lui Mircea Cărtărescu.

7.      Mi-am dorit să lucrez ca librar, dar am ajuns librar şi prin voia destinului. Aplicasem cu un an înainte pentru un post de librar. După un an, am fost chemată la interviu şi angajată. Sînt librar de 5 ani şi pot spune sincer că ceea ce m-a determinat să rămîn în breaslă au fost oamenii. Am lucrat în două librării pînă acum, şi în ambele locuri am avut colegi de o calitate umană rară. Surpriza a venit şi din partea clienţilor, printre ei am avut onoarea de a da peste oameni excepţionali, care au fost o adevărată inspiraţie pentru mine. Cel mai des citesc beletristică şi eseu, în funcţie de dispoziţie.

Carmen Popescu – Compania de Librării București

1. Să fii librar e şi bine şi rău, dar cel mai important e că lucrezi cu ceva ce-ți place cu adevărat, pentru că nu cred să fie cineva care să vrea să intre în jocul acesta şi să nu iubească, măcar puțin, cărțile. Cu ocazia asta am numit şi prima condiție, cît despre celelalte, sînt cam la fel ca la orice altă profesie/ meserie, care implică în mod direct lucrul cu oamenii: seriozitate, putere de muncă, toleranță, bun simț, amabilitate şi un spirit tonic.

2. Cred că ambele sînt importante, ba mai mult, cred că una o implică pe cealaltă.

3. Am întîlnit clientul şoarece de bibliotecă, iar acesta nu vrea să fie deranjat, pentru că îi place să se piardă printre cărți, asta în cazul în care nu ştie sigur unde se află ce îşi doreşte (aceştia sînt de regulă obişnuiții librăriei şi se împart şi ei în două: cei care nu cumpără, ci doar răsfoiesc sau chiar citesc întreaga cartea în librărie şi cei care mai şi cumpără, pentru că iubesc foarte mult cărțile); clienții fideli, iar cu aceştia trebuie să fii foarte atent şi să le cunoşti gusturile, pentru a ştii ce să le recomanzi, pentru că aceştia nu pleacă niciodată cu mîna goală, plus că nu vrei sub nicio formă să îi pierzi; clienții snobi, cei care cumpără numai best-seller-uri, sau cărți care arată foarte bine sau sînt scrise de autori celebri. Uneori se întîmplă să le spună numele greşit, dar tu ca un bun librar va trebui să te comporți diplomat şi să le dai ce îşi doresc, fără a-i face să se simtă prost.

4. Cartea încă se cumpără, nu foarte bine, dar se cumpără. Să sperăm că se mai și citește.
5. Se vinde foarte vine cartea pentru copii, pentru adolescenți, romanele polițiste şi sf-urile, cartea istorică şi cea religioasă. Iar la autori ar fi Lucian Boia, Agatha Christie, Rodica Ojog-Braşoveanu, Părintele Arsenie Boca.

6. Se mai citeşte carte românească, mai puțin, dar se citeşte. Proză, eseu, poezie, în ordinea asta. Cartea și autorul momentului ar fi Solenoidul lui Cărtărescu.
7. Am ajuns librar de plăcere şi din dorința de a lucra cu cărțile şi cu oamenii. Cel mai des şi cu plăcere citesc ficțiune şi poezie bine scrise, indiferent de naționalitatea scriitorului.

Valentin Derevlean – Grupul Librarium

1.      E o muncă frumoasă, dacă îți plac cărțile și cititul. Însă e o muncă dificilă, cu un mare consum de energie și, deseori, slab plătită. Din păcate, mulți clienți ai unei librării nu fac diferența între un librar și un vînzător normal. Nu știu că librarii sînt mult mai bine pregătiți, că există această meserie dincolo de ecusonul din piept. Librarii citesc mult, au o pregătire care presupune o cultură generală echilibrată, deseori studii umaniste, contabilitate primară etc. De aceea și durează destul de mult pînă cînd un proaspăt librar chiar devine librar. Însă, din cauza factorului economic, meseria de librar e o meserie asimilată cu part-timeul. De făcut în paralel cu facultatea sau masteratul, eventual pe timpul verii. Oricum, ceva temporar pînă îți găsești o slujbă serioasă. Această imagine ușor eronată afectează atît calitatea meseriei, cît și durata medie la noi în țară. Rar găsești librari vechi, care să îți povestească despre clienții lor faimoși, eventual să îți mărturisească tainele meseriei. Viitorul, însă, poate că e mai optimist decît trecutul.

2.      Cel mai dificil cred că e orarul. Multe dintre librării au orar de 12 ore de luni pînă duminică. Prin urmare, jumătate din viața ta se întîmplă la serviciu. Intervin oboseala, stresul, rutina și deseori efectul e contrar așteptărilor: citești mai puțin. Deci lupta asta contra oboselii cred că e o constantă a meseriei. Evident, trebuie să citești, să te interesezi. Să știi titlurile noi, ce autori sînt în vogă, ce se traduce, ce e debut valoros și tot așa. Dacă ești un librar cu o oarece vechime și deja ai clienți vechi, fideli, atunci trebuie să te ridici la standardul lor. Să poți recomanda titluri noi. Or asta presupune că, dincolo de viața ta particulară, aria ta de interes sau studiile tale, tu trebuie să recomanzi titluri noi pe care, inevitabil, trebuie să le citești. Și chiar dacă îți place să citești, uneori nu ai timpul necesar. E ca și cum ai lucra dimineața, iar după-amiaza faci ore suplimentare pentru specializare.

3.      O librărie atrage toate tipologiile umane posibile, atît pozitive, cît și negative. De la medici și ingineri care practic devorează cărțile într-un ritm incredibil și care caută săptămînal recomandări noi de lectură pînă la „mofturi de Spania-Italia” Afară la mine îți aduce librarul cartea și nu merg eu la raft, ți-o împachetează și zice și săru-mîna, nu ca la voi, de asta România nu e ca la mine afară. Așa că inevitabil trebuie să te obișnuiești și cu bune și cu rele. Lucrezi cu oameni și e dificil.

4.      Se citește, normal. Nu se încurajează cititul însă, și aici e o problemă. Media, fie scrisă, fie televiziuni, nu au campanii de susținere a lecturii. Statul, prin organizațiile și fondurile sale, și mai puțin. Și atunci e foarte greu să cîștigi teritoriu în gașca celor care nu citesc și care sînt convinși că oricum nu îi ajută. Lumea judecă simplu: Îmi aduce cititul bani? Nu, trebuie să și dau bani pe cărți. Dacă cineva le-ar arăta contrariul, poate că ar fi mai ușor. Evident, sînt categorii de public care citesc mult, copii născuți în familii în care cititul e un gest zilnic. Am mulți prieteni care citesc, însă nu pot să cumpere cît și-ar dori. Cărțile sînt destul de scumpe raportat la salarii și deseori asta e frustrant.

5.      Cel mai bine se vînd literatura universală, literatura motivațională și cărțile pentru copii. E simplu ca bună-ziua și cred că e general valabil în orice piață de-afară. Gest care arată că ne-am occidentalizat și noi. Glumesc, evident. Pentru top de autori și titluri e mai dificil. Depinde de ani, depinde de ce vedetă TV sau politician mai publică un titlu nou etc. Există, de pildă, un număr constant de autori români care domină topurile de vînzări de ceva vreme încoace: Liiceanu, Pleșu, Cărtărescu, Dan Puric, Irina Binder, Radu Paraschivescu, Dan Lungu, Paler, Aurora Liiceanu, Tudor Chirilă, Klaus Iohannis etc. E bine? E rău? Nu cred că trebuie să dau eu răspunsul acesta.

6.      Se citește și literatură românească, însă într-o proporție mai mică. Clar, domină proza. Apoi, probabil, memoriile, jurnalele și eseul. Poezia nu există în vînzări decît într-o proporție invizibilă. Romanul domină orice top de vînzări. E și categoria literară dominantă în lume de aproape două secole, așa că aici nu există o surpriză.

Avem probleme de promovare, tiraj, vînzări cînd vorbim de literatura română, însă ele sînt legate de problemele întregii industrii de carte, nu e ceva deosebit. Dacă tirajele sînt mici în general, dacă se citește/cumpără mai puțin, e clar că nișa aceasta – a literaturii autohtone – e afectată și ea. Sînt însă multe edituri mici, se publică multă literatură românească, și bună și proastă, e o piață în mișcare permanentă. Sînt prea puține emisiuni, siteuri sau presă scrisă, însă, care să recomande/selecteze în acest amalgam de titluri noi. Și asta se vede în întrebările clienților unei librării, iar librarii au devenit un factor esențial în recomandarea unei cărți sau a unui autor. Și,implicit, promovarea lor.

7.      Am ajuns librar din întîmplare. Terminasem facultatea de litere și un post de librar la librăria Humanitas din Cluj, acum vreo 9-10 ani, era cea mai umanistă meserie posibilă în economia Clujului. Nu existau alte rețele de librării, nu existau malluri, mai nimic. Între timp, lucrurile s-au schimbat în bine și cei care vizitează orașul după un număr de ani au surprize mari. Însă realitatea e că nu îmi doream să lucrez neapărat într-o librărie, mai ales că asimilasem ideea de librar cu fețele pe care le cunoșteam din oraș, nu tocmai prietenoase. Citesc mult, probabil că majoritar literatură. Însă de la științe exacte, memorii, istorie, economie pînă la critică literară și filosofie. Am o pasiune ascunsă pentru cărțile de copii și literatura SF și fantasy, dar categoriile astea întră pe lista de lecturi cînd vreau să mă răsfăț. Citesc cînd am timp și timpul liber e din ce în ce mai puțin, din păcate. Citesc împrăștiat, însă, și destul de divers. Așa că nu vei putea găsi o tipologie fixă pentru lecturile mele.

Dan Ovidiu Bogdan – Librăriile Humanitas

1.      Din punctul meu de vedere, a fi librar este excepțional. Asta dacă iubești cărțile. De altfel, dacă nu le iubești, ce mai cauți aici? Dacă vrei să fii lucrător comercial cred că încă se fac angajări la supermarket. O altă condiție ar fi să ai nervi de oțel pentru clienții dificili.

2.      După o perioadă de timp petrecută în mijlocul cărților, asaltul noutăților editoriale nu te mai sperie. Ajunge să citești textul de coperta a patra pentru a îți face o idee despre fiecare carte nouă, astfel încît să poți vorbi despre ea oricărui client interesat. Mai greu este cu clienții. Pentru că așa cum spuneam și mai devreme, sînt fel de fel de oameni, unii cumsecade, cu care te pierzi în discuții diverse, iar alții dificili, cărora cu greu le intri în voie și îi mulțumești.

3.      Îîntre clientul autentic de librărie, cu care poți discuta despre autori, cărți, curente literare și clientul de tip scump domnule, scump! dincolo era mai ieftin, își mai face loc și clientul ocazional care nu citește pe rupte, dar cel puțin se comportă civilizat și respectă rolul librarului, în sensul că îi ascultă recomandările și explicațiile. Oricum, indiferent de client, ca librar trebuie să fii mereu atent și binevoitor.

4.      De citit se citește. Și cel mai îmbucurător este faptul că toate categoriile de vîrstă își au cititorii lor fideli. Sînt copii de școală ce devorează cărțile pentru vîrsta lor, sînt tineri ce îmbină ieșirile la mall cu pauzele de lectură și citesc romane ușurele, dar totuși citesc, sînt domni și doamne ce își iau cărți pentru a citi măcar puțin înainte de culcare, și sînt inclusiv bătrînei ce își omoară plictiseala cu cîte o carte bună. Deci prezentul sună bine. Despre viitor, mai vorbim...

5.      Se citește mai mult beletristică. Romane în general. Autorii japonezi sînt pe val. În rest, puțină poezie, puțină psihologie, puțină filozofie, în funcție de afinitățile fiecăruia. Un top al autorilor: Haruki Murakami, John Green, Isabel Allende, Eric-Emmanuel Schmitt etc.

6.      Literatura românească a avut tot timpul media ei de cititori care o fac să rămînă pe linia de plutire. Din păcate rămîn cvasinecunoscuți o serie de autori contemporani de o reală valoare literară: Dan Coman, Ana Dragu, Marin Mălaicu – Hondrari, Domnica Drumea etc. Se citesc totuși regulat titanii adunați în jurul editurii Humanitas: Cărtărescu, Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Djuvara și Boia. Cartea momentului de la noi este indiscutabil romanul Solenoid al lui Mircea Cărtărescu.

7.       Eu visam de mult timp să fiu librar dar aveam impresia că pentru asta trebuie să fii tobă de carte cum se spune. Dar într-un moment critic, cînd nu mai găseam niciun job care să mă satisfacă pe de-întregul, am aplicat pentru un post de librar și spre marea mea uimire am fost acceptat. Am tras tare de la început și am reușit în mare parte să mă ridic la standardele acestei meserii. De citit citesc în mare parte poezie și romane. Îmi place să explorez literatura românească contemporană, dar mă mai fură din cînd în cînd și cîte un sud-american, doi, trei, zece... Adevărul este că America Latină a dat în secolul al XX - leao seamă de autori foarte mari: Marquez, Neruda, Bolano, Cortazar, Villalobos etc.

Cam acestea au fost răspunsurile lor. Concluziile mele... sînt surprinzătoare. În primul rînd, se pare că am pornit la drum cu idei preconcepute eronate. Mă așteptam să găsesc în loc de librari, simpli vînzători de cărți și îi compătimeam pe bieții cititori că nu are cine să le stea în picioare cu recomandări și explicații. Dar se pare că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din tîrg. Librari sînt și încă din aceiea ce fac din munca lor o artă. Sînt oameni ce au venit să lucreze în librărie pentru că iubeau și încă iubesc cărțile. Poate mai mult decît iubesc oamenii. Dar este și firesc să fie așa. Cărțile sînt prieteni de nădejde și nu se supără pe tine cînd nu mai poți să dai pagina pentru că, noapte fiind, oricît ai vrea să mai citești, ți se închid ochii...

Dar se pare că nu m-am înșelat totuși cu privire la clienții librăriilor. Aceștia chiar tind să formeze o societate aparte, după spusele librarilor.

Cît despre ce se citește, am putut constata că se citește absolut orice: de la poezie și romane ușoare, pînă la tomuri de istorie, psihologie și filozofie, că fiecare vîrstă își are lecturile ei și cititorii ei fideli, că fiecare gen literar își are reprezentanții lui de seamă, că fiecare națiune își are scriitorul ei fabrică de bestseller-uri. Japonia îl are pe Murakami, Franța pe Schmitt, iar noi pe Cărtărescu. Să ne trăiască și să mai scrie. De citit se pare că are cine să citească.

În urma acestei anchete mi-am dat seama că pot citi liniștit. Încă nu sînt singur pe acest Titanic ce se va scufunda poate, cîndva, dar care deocamdată plutește lin pe apele tulburi ale unei societăți tot mai agitate. Și va mai pluti mult și bine atîta timp cît la cîrmă, la pupă și la proră stau de strajă librarii, acești artiști ai promovării artelor. Cinste lor!

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.