Arta ca exagerare

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg

„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”, remarca undeva criticul de artă Jerry Saltz. 

Faptul că, în acest moment al istoriei, arta poate crea în continuare controversă și/sau chiar scandal este deopotrivă încurajator și descurajant. Pe de o parte, artele dovedesc resurse aparent inepuizabile de a contraria, șoca, ofensa – lucru care dovedește puterea creativității, controversa și scandalul fiind forme omagiale în sine aduse, deopotrivă de autorități și de mase, artei. 

Pe de altă parte, înțelegerea publică limitată a naturii artei, de la concept la scop, denotă faptul că lecțiile artelor au rămas într-o bună măsură neînvățate. Asta atunci cînd, firește, „reacțiile prin exagerare” nu conțin o poziționare interogativă sau reflexivă constructive, intențiile artistului fiind însoțite, aprofundate sau chiar deturnate de reacțiile și interpretările publicului. Neînțelegerea ca factor pozitiv, cum ar veni.

În prezent însă, oricine pare dator cu 15 minute de scandal. Iată o posibilă mantră warholiană a acestor vremuri în care, mai mult ca oricînd, datorită nenumăratelor și eficientelor canale de distribuție/reacție în masă & în timp real, cuvintele și imaginile au căpătat un potențial ofensator fantastic. Inclusiv în arte. Căci orice spui sau creezi se poate întoarce împotriva ta. Din rațiuni politico-ideologice, dar și din ignoranță, prostie sau rea-voință. 

Căci neînțelegerii parțiale intrinsece actului receptării artei menționate mai sus i se adaugă acum și riscul de invalidare a operei din rațiuni extrinseci artei. Exersării spiritului critic i se adaugă acum și exercițiul conformismului moral-ideologic. E de-ajuns un interviu, un poem sau un roman pentru ca un scriitor să fie înjunghiat într-un loc public, arestat și condamnat la moarte de un tribunal religios sau doar ostracizat în mediul online (inclusiv postum) dacă credința/scrisul lui nu se aliniază unui anume conformism/dogmatism de natură religioasă, morală, socială sau politică. E de-ajuns o remarcă, o pictură, un afiș, un colaj sau o instalație pentru ca un artist vizual să fie „denunțat”, etichetat și, ulterior, scos dintr-o expoziție, discutat într-un consiliu administrativ, împiedicat să mai acceseze finanțări. 

Neînțelegerea naturii interogatorii și reflexive a artei, precum și suprapunerea persoanei publice cu persona artistică pot conduce la compromiterea artistului și interzicerea/cenzurarea operei. Cărți sînt retrase din librării, nume de scriitori sînt date jos de pe frontispicii, cîntece dispar de pe platforme de streaming, picturi sau statui sînt vandalizate. O parte din aceste acțiuni sînt consecința scandalului, altele au loc, dimpotrivă, în perspectiva evitării scandalului.

În Dosarul de față – care are o extensie în pagina 21  trecem în revistă, la propriu și la figurat, cîteva scandaluri ale anului trecut din lumea artei, românești sau universale, scandaluri diferite prin temă, desfășurare, motivație și implicații. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.