Arta apărării
La un moment dat, la un punct de control din Kiev, baricadele din cauciucuri au fost umplute cu cîteva mii de cărți de propagandă sovietică pentru a fi aprinse mai ușor în cazul înaintării trupelor rusești. Între timp rușii au bombardat, distrugînd sau avariind, cîteva zeci de biblioteci ucrainene și au avariat aproximativ 300 de situri de patrimoniu.
Muzeul de Artă Occidentală și Orientală din Odessa, care funcționează într-un palat de la 1858, a împachetat și evacuat aproximativ 11.000 de obiecte de artă (printre care tablouri de Caravaggio, Rubens, Frans Hals, Jan Van Scorel ș.a.) și le-a trimis departe de război într-un loc secret, precedenta evacuare de acest fel avînd loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de atacul militar românesc, pe cînd România era aliata Germaniei naziste.
Alte muzee din orașe mai mici n-au apucat să evacueze nimic și există raportate nenumărate dispariții de obiecte de artă și de patrimoniu pe care soldații ruși le-au cărat sau trimis la ei acasă laolaltă cu obiecte electrocasnice furate din locuințe.
Artiștii din toată lumea au reacționat, fiecare în felul lor, la invadarea Ucrainei. S-au făcut expoziții, s-au vîndut lucrări de artă în scopuri caritabile, artiștii și scriitorii ucraineni au fost scoși în prim-plan. Cultura pop a reacționat imediat și foarte vizibil: Bono și The Edge, spre exemplu, au susținut un concert acustic în metroul din Kiev, iar David Gilmour și Nick Mason s-au reunit, pentru prima dată după treizeci de ani, sub numele de Pink Floyd, prelucrînd în scop caritabil un cîntec popular ucrainean.
La noi, cîțiva artiști (prezenți și în ancheta acestui Dosar) s-au exprimat deja prin lucrările lor, expuse acasă sau în Europa, cu privire la conflictul armat, s-au trimis cărți în centrele pentru refugiați, afișul Festivalului Internațional de Jazz de la Gărîna (7-10 iulie) este realizat în culorile drapelului ucrainean, dar exemplele de sprijin, solidaritate și/sau susținere simbolică a Ucrainei din partea mediului artistic internațional sînt, efectiv, infinite.
În acest context, ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război. Cu ce provocări se confruntă, ce riscă, ce pericole o așteaptă, ce așteptări au oamenii. Ce pot face artiștii, din orice domeniu, în timpul unui conflict armat și, mai ales, cu ce folos.
Paginile care urmează nu răspund, fatalmente, la toate întrebările ridicate de acest context și chestionează doar o mică parte din ceea ce se întîmplă sau s-ar putea întîmpla. De altfel, nimeni nu pare cu adevărat pregătit pentru ceea ce tocmai se desfășoară sub ochii noștri, atît de aproape. There is a war in progress și sloganurile pacifiste par ineficiente. Dar cum apărăm arta aflată în calea distrugerii și, mai ales, cum ne apără arta de distrugere?
