Aromele și eticheta

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Aromele și eticheta jpeg

Arome

„Ne aflăm într-o gamă florală destul de vastă și complexă, unde se pot distinge clar teiul, iasomia, condurul-doamnei, iarba îngerilor, salcîmul, mușețelul, sulfina, cu acorduri de bujor uscat și chiar de flori de thuya. În ceea ce privește notele de mijloc și cele de bază, cărora trebuie să li se dea o atenție sporită și care, la acest vin încă tînăr, nu se dezvoltă în toată plenitudinea, ele se simt încă de pe-acum, oneste – datorate rocii granitice bine expuse la soarele din sud-sud-est –, note de litchi, mango, smochină, grepfrut, la care se adaugă mărul caramelizat și compotul de prune, cu o suspiciune de scorțișoară și o părere de nucșoară, strecurate grație soarelui care scaldă podgoria.“

Ăsta nu mai e vin, ci direct magazinul Fauchon!

Unii oenologi și somelieri își dau în petic. Unui nas și unei bolți palatine ieșite din comun, nimic de zis, ei le adaugă o limbă cel puțin flecară. În fața etalării comorilor unui vin, degustătorul obișnuit își înfundă nasul în pahar cu necaz, adulmecă poate două parfumuri și se rușinează.

La un moment dat, m-a agasat de-a dreptul un somelier cu un discurs sforăitor despre vinul pe care ne pregăteam să îl gustăm. Părea că recită lista de fructe, legume, condimente și flori pe care le cumpărase soția de la piață în acea dimineață! După prima înghițitură, i-am spus: „Dragă domnule, cred că ați uitat piperul verde“.

Dincolo de exagerările specialiștilor și de excesele lingvistice, fără discuție că vinurile bune – sumă a soiurilor, domeniilor, climei, vinificației, alcătuirii, dezvoltării, îmbătrînirii – eliberează o extraordinară varietate de arome.

Mii de molecule aromatice, răspîndite în șase familii de referință, au fost descoperite de chimiști începînd cu anii ’50. Aceștia le-au izolat și le-au identificat cu ajutorul unui procedeu savant numit cromatografie. Meritul lor este cu atît mai mare cu cît unele molecule ridică anumite suspiciuni.

Sînt așa de multe arome în familia vinurilor, încît am putea crede că vorbim aproape despre un absolut al Creației, receptacul fermecat al abundenței și diversității naturale. Toate vinurile bune sînt enigme mai mult sau mai puțin complexe. Iată de ce degustarea – de la mucoasa olfactivă a nasului la memoria olfactivă a creierului – este o știință pentru profesioniști și un joc pentru amatori, dar, în egală măsură, o pasionantă căutare de identități.

Dacă e ușor să simți fructele roșii în Gamay, mirodeniile în Tokay, notele de ciocolată în Maury, piperul în Châteauneuf-du-Pape, fructele exotice în Gewürztraminer, gutuia în Vouvray, cea mai mare parte a vinurilor nu se lasă deslușite cu ușurință. Ai nevoie de miros, de gust, de atenție, de perspicacitate, de memorie, de experiență, de știință. Depistarea aromelor e un demers gurmand și polițist, senzorial și mental.

Catalogul aromelor este impresionant: de la coacăze la tabac, de la afine la trufe, de la banane la pîine prăjită, de la praf de pușcă la pipi de pisică (detestabil), de la iarbă cosită la bomboane englezești… Mai degrabă din umor decît din lipsă de cuvinte, unii au descifrat arome surprinzătoare, precum „cartof în halat“, orhidee, foc de lemne (diferit, e adevărat, în funcție de lemnul uscat sau de cel tînăr), catifea stacojie și – oroare! – cremă de protecție solară sau șiret umed. Dacă vinul tot se dovedește o desagă cu poezii sau baliverne, mi-ar plăcea să descopăr într-un pahar aroma inconfundabilă a pielii de pe gîtul unei tinere îndrăgostite, în parcul Bagatelle, într-o seară de mai, la amurg, după o dimineață ploioasă.

Etichetă

Există o etichetă, un ceremonial de prezentare și servire a vinurilor în cursul unei mese princiare, aristocrate sau fandosite. Paharnicii – frumos cuvînt – aveau rangul de ofițeri ai casei. Deprinseseră arta și felul de a turna în paharele mesenilor nectarul din pivnițele stăpînilor. Nu o făceau la masă, ci la bufet, pe gheridonul din sala festinului, cel mai adesea la începutul și la sfîrșitul mesei.

Somelierii sînt paharnici republicani. Mai degrabă preocupați de etichete decît de etichetă. Etichete adevărate, indispensabile, lipite pe sticle. Mai mult, colerete și contraetichete, pline cu informații despre vin și despre domeniu sau cu un bla-bla în care negociantul, prea frecvent, ridică în slăvi un vin prost. În concluzie, acte de identitate. Cărți de vizită reglementate. În care este obligatoriu să furnizezi informații despre vin, denumire, concentrația de alcool, numele și adresa producătorului… Pe o sticlă plină, eticheta promite cît o viză; pe una goală, e patetică asemenea unei inscripții funerare.

Eticheta stă mărturie pentru gustul artistic al proprietarului sau al negociantului. Pe ea, omul și vinul sînt mai legați ca niciodată, fixați în sticlă, împreună de la achiziție pînă la ultima picătură. Am învățat să iubesc etichetele vinurilor de Bordeaux. Pe vremea aceea, vinurile burgunde și Beaujolais-urile apăreau adesea cu litere gotice, grele și ifosate. Prin comparație, Bordeaux-urile respirau eleganță. Nu doar prin forma ei alungită, sticla de Bordeaux pune în valoare eticheta mai bine decît verișoara ei burgundă, mai îndesată. Majoritatea castelanilor din Gironde au acordat dintotdeauna atenție esteticii etichetelor, așadar seducerii cumpărătorului, în comparație cu proprietarii din Côte d’Or. La Bordeaux, obligația de a plăcea englezilor trebuia să se citească și pe sticle. Ce spunea bordelezul Pierre Veilletet: „Pentru un vin, eticheta reprezintă proba scrisă eliminatorie, înainte de a trece la oral“.

(Bernard Pivot, Dicționar din dragoste de vin, Editura Baroque Books & Arts, 2013, traducere din limba franceză de Marius Constantinescu)

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.