Are balta peşte!

Diana Elena NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Are balta peşte! jpeg

Locuiesc într-un oraş care a adunat şi a comprimat întreg globul pămîntesc. Aflat în plină expansiune economică şi purtînd în spate secole de istorie imperială, acest oraş trăieşte astăzi două mari tipuri de criză. E reflectarea, de fapt, a celor două crize ce caracterizează întreaga lume contemporană, însă aici se recunoaşte, ca într-o sticluţă cu esenţă, evident şi precis, creşterea explozivă şi, concomitent, constrîngerile ei. 

În primul rînd, este vorba despre criza de timp: un timp care curge incredibil de repede, pentru că fuge după metrou, iar metroul fuge după tren, care a intrat în grevă. „Nu-i nimic, luăm autobuzul, trebuie să prindem avionul…“ În năucitoarea alergare, toţi oamenii îşi doresc, de fapt, să nu piardă timpul. Însă el e scurt şi se scurge printre degete, se ascunde după colţ şi dispare cu fiecare staţie care trece… 

Apoi, există criza de spaţiu, strîns legată de criza de timp – spaţiile se ciocnesc între ele, iar peste tot se vînează teritorii: în pieţe aglomerate, în parcare, la masă în restaurant, pentru un birou în centru, pentru un metru pătrat de tarabă. Distanţele se vor a fi restrînse, locuitorii nu vor să locuiască prea departe de muncă, de cumpărături şi de şcoală, din motivele de mai sus. 

Adaptîndu-se la mediul înconjurător, mintea omului e tot mai ageră, mai sprintenă şi mai rapidă, nu are vreme de pierdut, face progrese remarcabile şi, totuşi, rămîne, vrînd să-şi păstreze teritoriul unic şi uman, înghesuită în propriul eu. Această minte aflată în criză a dat motoare de căutare rapidă, hărţi interactive, reţele de socializare şi inclusiv sisteme rapide şi eficiente de împerechere. 

Pentru majoritatea banală dintre noi, care nu sîntem nici vedete, nici nu avem vreun talent ieşit din comun, căutarea unui partener este un proces anevoios care în principiu cere răbdare, strategii, charismă şi ceva noroc. Însă dacă nu mai avem timp de pierdut şi nici energia pentru a călători dintr-o parte în alta, putem maximiza şansele noastre şi astfel dramul acela de noroc va fi înlocuit de statistică şi tehnologie.

Astfel, în oraşul de care vă povesteam, mintea umană a născocit o formulă magică: un spaţiu virtual buclucaş, numit sugestiv (traducere aproximativă): „Are balta peşte!“, cu ajutorul căruia, cu ochii mari, un zîmbet uşor jenat şi două butoane, destinele se pot uni… Dar să urmărim mai întîi drumul iniţiatic pînă la prinţul sau prinţesa visurilor noastre. 

Întîi şi întîi, personajul îşi va face un cont, în care trebuie să descrie cu de-amănuntul ce fel de om este. Bărbat, femeie, vîrstă, culoarea ochilor, a părului, tipologia corpului (cu variantele atletic, cîteva kilograme în plus, mediu etc.), educaţie, statut social, zodie, dacă bea, fumează sau consumă droguri, religie, dacă are copii, dacă îşi doreşte copii, înălţime, etnie, ce limbi vorbeşte, dacă are animale de companie, dacă părinţii sînt încă împreună sau divorţaţi, cît de ambiţios este şi ceva despre personalitatea sa. Aici variantele pot da de gîndit: eu, una, a trebuit să decid cu greu între pierde-vară, divă, gînditor liber,

şi nomad. Am ales o variantă de mijloc numită „cel/cea care îmbrăţişează copaci“, neştiind sigur dacă e în sens propriu sau figurat şi sperînd că am nimerit măcar unul dintre ele… 

Înarmat cu toate aceste calităţi declarate sincer, Prîslea (pentru experimentul social, Prîslea e o Ileana de această dată) porneşte la drum spre alesul inimii. În cale va întîlni, după cum ne-am obişnuit din alte episoade de poveste, tot felul de figuri bidimensionale, ce aşteaptă să intre în vorbă şi să o testeze, şi viceversa: 

Una dintre cele mai des întîlnite creaturi, zmeul cu muşchi se pozează de obicei singur, temîndu-se de bună seamă ca altcineva să nu reuşească să surprindă fiecare pacheţel disponibil pentru vînătoare. Zmeul cu muşchi există în două variante, cea în oglindă, cu mobilier de cameră sau bar inclus, sau binecunoscutul

(şi mai bine cunoscut sub denumirea sa globală

). 

. Bufonul este, în viaţa reală, fie supusul fidel al zmeului cu muşchi, fie duşmanul său de moarte. Pentru că mama natură a trebuit să îl îmbrace (spre deosebire de zmeu, care se poartă fără excepţie la bustul gol) şi nu l-a înzestrat cu ore de lucru la sală, bufonul se face atrăgător printr-o anexă simpatică, exact ca în desenele animate Disney: o bufniţă pe umăr, o trompă de elefant în jurul gîtului sau un alt prieten bufon, ceea ce duce de multe ori la confuzie.

. Enigmatic sau exaltat, înrămat ca o Mona Lisa de un peisaj care îţi taie respiraţia (prăpastie, insulă, munte), uneori anexat cu schiuri, ochelari de soare sau un Harley Davidson, călătorul este fiul globului pămîntesc. Atunci cînd este împrejmuit de un peisaj nisipos şi cald, îşi măreşte potenţialul, transformîndu-se într-un zmeu cu muşchi la mare. 

. Întîlnirea cu Setilă poate fi una tulburătoare. În lipsă de o supraputere, un animăluţ sau un peisaj care să îl facă fotogenic, Setilă îşi alege o variantă distractivă, sociabilă şi mai puţin costisitoare. Obiectul său magic variază în funcţie de peştera în care trăieşte: de la halbă, sticlă, pahar de cocktail, vodcă sau combinaţii. Se poate însoţi de bufon sau transforma într-unul imediat ce gustă poţiunea magică.

Odată întîlniţi, Ileana îşi va alege voinicii cum altădată albinele alegeau seminţele de mac de seminţele de in: o cruciuliţă în stînga pentru „nu“ şi o bifă verde în dreapta pentru „da“. În principiu, procesul de selecţie e o succesiune de cruciuliţe rapide de tipul: zmeu, zmeu, zmeu, bufon, Setilă, călător, apoi altă serie de zmei şi bufoni şi la un moment dat se zăboveşte mai mult asupra unei imagini (e doar o imagine, un număr – vîrsta – şi un loc de provenienţă, atît), se dă într-un final şi o bifă verde. Dacă, de cealaltă parte a tărîmului dragostei, şi Prîslea va da bifă verde Ilenei (pentru o categorizare a Ilenelor va trebui un alt experiment social), se poate începe dialogul. 

Mai departe, fiecare îşi vor pune întrebări încuietoare sau ghicitori, se vor lua la întrecere în răspunsuri deştepte, zmeii se vor da bineînţeles de trei ori peste cap, bufonii se vor întrece în glumiţe, ca să rîdă Ilenele cu gura pînă la urechi, şi cît mai multe paranteze. În fond, flirtul virtual, pentru că ştie formula magică

(cu excepţia, fireşte, a lui Setilă, care scrie cum apucă, doar cu un deget, celelalte fiind îndesate în alcool), este învăluit în ceva mai mult mister decît cel faţă în faţă. Nevăzînd reacţiile partenerului, imaginaţia poate construi destul de multe fantasme, ceea ce face povestea din ce în ce mai interesantă şi mai palpitantă… 

Dar Marea Întîlnire, coborîrea în prăpastie şi punctul culminant al poveştii nu va fi întîlnirea faţă în faţă a celor doi, ci confruntarea tuturor aşteptărilor, fantasmelor şi proiecţiilor minţii noastre cu acel personaj bifat la un moment dat, ce devine după o vreme cît se poate de real. Căderea în prăpastie există după toate ritualurile de împerechere cunoscute: în club, la liceu, ieşind cu prietenii, chiar şi după aranjamente părinteşti. Uneori povestea durează ani de zile pînă să se ajungă la constatarea că Făt-Frumos e, pînă la urmă, doar un om.

După cum am observat, amorul, virtual la început, ajunge fix în acelaşi punct ca amorul care e de la început în carne şi oase: la prăpastia dintre iluzii şi aşteptări şi la realul neajunsurilor pur umane. Faptul că disperarea, singurătatea, curiozitatea sau nevoile sexuale ne trimit la un dispozitiv de buzunar cu ajutorul căruia să facem o selecţie pentru perpetuarea speciei nu ne transformă în roboţi, pentru că, în fond, iubirea rămîne aceeaşi mîncare de peşte. 

Cu toate acestea, mă întreb şi eu, aşa cum s-au întrebat şi alţi contemporani care au analizat un pic din psihologia actuală: oare există o a treia criză, derivată din cea de timp şi spaţiu? Oare, datorită vitezei de mişcare şi de trăire a experienţelor, de îmbogăţire excesivă cu informaţii şi de cunoaştere a sute de persoane în fiecare lună, nu se produce şi o criză de intimitate? În cîteva secunde şi în spaţiul restrîns pe care îl avem la dispoziţie, unicitatea şi complexitatea firii noastre se rezumă la o poză, un număr, un oraş şi cîteva cuvinte-etichetă… Cu excepţia celor care şi-au asumat să caute dincolo de poză, să se lupte cu fantasmele, să coboare în prăpastie şi să se ridice voiniceşte. 

Şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi! 

Diana Elena Neagu este psiholog. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.