Arbori și oameni

Doru MITRANA
Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Arbori și oameni jpeg

A fost o vreme, pe la începuturile lumii, cînd oamenii și arborii erau totuna, erau oarbori. Umblau pe pămînt tîrîndu-și rădăcinile, cu ramurile înfrunzite în vînt și pielea scorțoasă pe trunchiuri. Își scufundau setoși rădăcinile în rîuri și trăgeau soare în piept, iar cînd se săturau de cîte un munte sau o vale, o porneau iar la drum, care-ncotro sau laolaltă, să strîngă alte și alte povești de viață. Căci ei erau pe-atunci stăpînii cuminți ai lumii, iar viețile lor se măsurau în ere.

Și într-o astfel de eră, în care soarele zvînta pămîntul muiat de ploile de pînă atunci, au început să se nască, ieșind, după felul oarborilor, unul cîte unul din țărînă, primele vlăstare altfel: fără de rădăcini, frunze sau crengi, dar cu pielea fină și moale, mîini, picioare, ochi, nas, urechi și gură. Și de cum răsăreau, ca ciupercile după ploaie, începeau îndată să mișune printre tulpinile tovarășilor lor, la început mai împleticit, în patru labe, apoi gonind pe două picioare, scoțînd din trupurile lor plăpînde sunete nemaiauzite pînă atunci. Nu prea știau oarborii cum să se poarte cu noile făpturi, sămînță din sămînța lor, dar totuși atît de diferite, așa că i-au dus în fața bătrî­nilor care, în înțelepciunea lor, au hotărît că micuții vor fi îngrijiți cum se cuvine, ca toți ceilalți prunci, chiar dacă altfel. Căci nu le-a trebuit mult să înțeleagă că puieții ăștia descojiți nu pot sorbi prin tălpi, că apa și mîncarea – fructe, de obicei – și-o duc către gură, că trebuie feriți de arșiță, adăpostiți de ploaie și de frig, că pot prinde cu mîinile și sări cu picioarele.

Așa au apărut primii oameni, și au crescut în pădure, în familia lor. Cu timpul au învățat să se descurce singuri, dar tot oarborii erau cei care îi hrăneau cu roadele lor, îi umbreau cu crengile, îi adăposteau în scorburi și-i înveleau cu frunze. Doar focul, spaimă de moarte pentru oarbori, căldură și mister pentru fiii lor, îi despărțea pe unii de ceilalți, dar în bună înțelegere cu bătrînii, oamenii, mulți de-acum, îl țineau prin peșteri, departe de rudele lor, și-l întețeau doar cu ramuri pe care acestea le lepădau uscate. Doar cînd oamenii, acum purtători de arme și unelte, au început să omoare animalele nebănuitoare, să le mănînce carnea și să-și facă din blana lor veșminte, au înțeles oarborii că e timpul să-și împartă lumea. Căci în loc de sevă, de-acum urmașilor lor le curgea prin vene sînge.

Vremurile erau încă o dată pe cale să se schimbe. Cînd soarele a pierit de pe cer, vestind o iarnă ce părea că nu va mai pleca niciodată, oarborii și-au înfipt rădăcinile în pămînt pînă unde nu avea să răzbată înghețul, și-au scuturat frunzele la poale și s-au cufundat într-un somn adînc. Bătrînii au rămas însă treji și i au chemat la ei pe oameni. De-acum, le-au spus, vă lăsăm vouă umblatul. Noi vom rămîne aici unde ne-am așezat, iar puieții noștri nu vor răsări mai departe de unde ne va duce vîntul sămînța. Și graiul vi-l lăsăm vouă, noi vom rămîne muți pe veci. Timpul… timpul va rămîne de partea noastră. Îl vom trage în trunchiuri și-l vom așeza în inele, an după an, dar pe voi vă va speria, vă va ­zbîrci și vă va goni, zi de zi. Noi ne vom naște din pămînt, voi veți ajunge acolo doar după moarte. Trupurile voastre ne vor fi răsplată pentru fructele cu care vă vom hrăni, pentru lemnul cu care vă veți încălzi, pentru frunzele putrede care vă vor îngrășa lanurile și grădinile, și pentru umbra cu care vă vom umbri. Dar veți rămîne pînă la sfîrșitul lumii legați de noi! Sînteți făcuți în bună parte din apă, așa că noi vom continua să ne hrănim cu soare, să sorbim noroi prin rădăcini și să transpirăm rouă prin frunze, pentru ca voi să puteți bea apa curată, pe care ne-o veți înapoia murdară. Iar pentru ca legătura noastră să fie întreagă, vom bea prin frunze aerul din voi, iar voi veți trage în piept răsuflarea noastră. Veți fi inversul nostru pe pămînt, liberi și legați de noi, totodată, și așa va rămîne pînă la sfîrșitul timpurilor! – au mai spus bătrînii oarbori și s-au cufundat la rîndul lor în somnul cel lung, devenind astfel pentru totdeauna… arbori.

Ce s-a întîmplat de-atunci știm cu toții: unii oameni s-au pus să distrugă pădurile, alții și-au dedicat viața apărării și înmulțirii lor, mulți am uitat de legătura pe care o avem cu copacii, chiar și de faptul că sînt vii, alții, însă, auzim și azi vocea vechilor oarbori atunci cînd stăm în preajma lor.

Pentru toți cei care nu știu, nu se gîndesc sau nu cred că viața oamenilor fără copaci nu poate exista, am născocit această poveste care tare mi-ar fi plăcut să fie din bătrîni și pe care, încă și mai tare, mi-aș dori să le-o spun într-o bună zi nepoților. Căci auzim prea des cum oamenii au fost puși pe pămînt ca stăpîni ai tuturor lucrurilor sau cum ființele au evoluat unele din altele, dar prea puțin despre cum noi, oameni și arbori, am trecut prin timp unii alături de ceilalți. 

Doru Mitrana este președintele Asocia­ției MaiMultVerde.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.