Anxietăți britanice

24 iunie 2016, 7 dimineaţa, prin vis aud vocea ştirilor radioului-deşteptător: Marea Britanie a votat să iasă din Uniunea Europeană… urmată de o pauză care m-a umplut de fiori reci… Acelaşi sentiment de anxietate uriaşă i-a invadat probabil şi pe ceilalţi 48% din britanicii care votaseră Remain, în timp ce ceilalţi 52% celebrau şocanta victorie a lui Leave. Guvernul a fost luat prin surprindere de acest rezultat, urmat de demisii şi trădări spectaculoase, un adevărat măcel politic à la Macbeth. În ciuda tuturor promisiunilor dinaintea referendumului, personajele principale ale curentului pro-Brexit nu par să aibă nici o idee cum vor cîrmui ieşirea navei britanice din flotila europeană. Lipsa unui plan a devenit evidentă în septembrie, la redeschiderea Parlamentului, cînd David Davis, secretarul de stat pentru ieşirea din UE, nu a prezentat nici un detaliu, nici un nou aliat al ţării, nici un nou acord comercial, nici o strategie – discursul lui fiind considerat drept gol şi plin de platitudini. Este prea devreme pentru a afirma dacă decizia de ieşire din UE a fost un pas prudent, prin care 52% din britanici au dorit să evite căderea în ceea ce ei consideră a fi prăpastia economico-socială a Europei unite, ori, dimpotrivă, va fi chiar o cădere oarbă într-un marasm economic fără viitor.

M-aş fi grăbit dacă aş fi spus că britanicii sînt în general foarte prevăzători şi că ar purta peste tot cu ei o umbrelă metaforică. Conform sondajelor – cu excepţia Ţării Galilor, unde lumea se îngrijorează cel mai mult de problemele de familie –, lipsa banilor este principala sursă de anxietate naţională (The Guardian, 19.04.2015). Ca atare, sîntem inundaţi de oferte publicitare de asigurări de viaţă, de asigurări de casă, de conturi de economii, de conturi de pensie. Dar nu toată lumea economiseşte pentru anii de pensie sau îşi cumpără asigurări de viaţă, pentru atenuarea posibilelor dezastre imprevizibile. Conform agenţiei Yougov, 46% din populaţia adultă nu deţine asigurare de viaţă, deci, în caz de deces, familiile lor vor rămîne fără nici o protecţie financiară. Dacă au conturi de economii, majoritatea lor (36%) sînt destinate vacanţelor, urmate de 32% pentru zile negre, 31% pentru fondul de urgenţă, de-abia 26% pentru pensie, 14% pentru copii, 13% pentru cumpărarea de proprietăţi, 11% pentru o maşină nouă, 9% pentru nepoţi… (sondaj publicat în Sunday Express, 25.09.2013).

Mulţi se plîng de regulile de protecţia muncii şi a sănătăţii („health and safety“, poreclite „Elf and Safety“), considerate de multe ori exagerate, iar uneori chiar ridicole, precum în cazul localităţii care a interzis vata pe băţ pentru ca nu cumva cineva să se împiedice şi să cadă drept în băţ! Pe de altă parte, părinţii fără experienţă ai unui nou bebeluş cad imediat pradă anxietăţii care îi va face să cumpere cele mai noi gadget-uri de baby and child safety, care să prevină accidentele de sufocare, ardere, electrocutare, cădere pe scări, prindere a degetelor în uşă etc. Dacă nu le cumperi, ca părinte ajungi să te simţi vinovat şi iresponsabil, mai bine să ai aceste gadget-uri şi să nu le foloseşti, decît să nu le ai, iar copilul tău să păţească ceva din această cauză…

Ca şi alte ţări occidentale, Marea Britanie este expusă constant imprevizibilităţii actelor teroriste. Ca cetăţean, observi că în gări sau staţii de metrou cutiile de gunoi sînt înlocuite de saci transparenţi de plastic, ca nu cumva să ascundă vreo bombă; vezi din ce în ce mai multe afişe, fie în gări, fie pe autobuze, îndemnîndu-te să fii vigilent, să raportezi poliţiei orice pachet abandonat sau orice alte suspiciuni ai avea. Școlile au acum datoria, prin lege, de a preveni radicalizarea elevilor prin promovarea valorilor britanice. Vremurile sînt în schimbare, stilul relaxat de viaţă al britanicilor este supus ireversibil numeroaselor provocări şi anxietăţi naţionale şi internaţionale.

Carmina Francis este traducătoare şi asistentă şcolară la Liverpool.