Antrenor de fericire

Antoneta GALEȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
Antrenor de fericire jpeg

Pentru un perfecționist obsedat de rezultate și dependent de muncă poate fi destul de dificil să fie pe cont propriu, drept care nu mi-a ieșit din prima. Aveam impresia că nu produc suficient impact sau că nu e nevoie de mine astfel încît să merite. Abia a doua oară am reușit. Din toamna lui 2018 sînt independentă.

În 2010 am făcut un burnout. Conform definiției Organizației Medicale a Sănătății, burnout-ul este un sindrom, dar nu o boală, ca urmare a gestionării defectuoase a stresului la muncă. La mine erau semne multe, dar subtile, așa că le‑am ignorat pe toate. Mi-am dat seama doar cînd mi-a sunat ceasul. Era doar soneria de la cuptor, făcusem o prăjitură care arăta deplorabil cînd a fost gata și m-a bușit plînsul. M-am oprit după o jumătate de oră. Mi s-a părut atît de exagerată reacția, încît mi-am dat seama că e ceva grav.

La momentul acela, tot ceea ce făceam în afară de serviciu era să mă trîntesc pe canapea, o jumătate de oră înainte de a merge la culcare, și să privesc către televizor, unde nu realizam ce văd. Mi-am dat seama că nu mai aveam interes față de nimic, nu mai știam să găsesc bucurie în nimic. Eram „deșteaptă“ și mi-am pus întrebările corecte: „Ce anume ți-ar plăcea să faci astfel încît să te simți mai bine?“, „Unde ai vrea să mergi?“, „Pe cine ai vrea să vezi?“. Cum singurul răspuns pe care îl primeam era un fel de sunet plat și continuu ca la aparatele de monitorizare cînd linia e continuă, am decis că e cazul să iau atitudine.

Am stat trei luni acasă și, din momentul acela, am început să studiez în special mecanismele și prevenția: ce anume putem face și cum, astfel încît să fim în echilibru mental și emoțional, care ar fi măsurile concrete pentru a obține starea de bine. M-am concentrat în special pe analiza gîndurilor, cum putem să le observăm mai bine, cum le putem pune la îndoială, cum reușim să credem mai puțin ce gîndim. Sîntem prinși în propriile noastre povești despre trecut, ceea ce ne poate conduce la regret sau nostalgie, respectiv stări despresive, sau sîntem captivi în scenariile noastre despre viitor, care pot genera anxietate. Am vrut să știu cum se poate obține acea atitudine în care să găsim soluții.

Cînd am plecat din companie prima dată în 2014, deja spuneam despre mine că sînt „antrenor de fericire“. Făcusem o formare de doi ani în art-terapie Phronetik și încă una în Solution Focused Coaching. Aveam înțelegerea și instrumentele corecte. Ce a lipsit?

Mi-am făcut o caracterizare în rîndul de deschidere. Normal că acele trei trăsături au contribuit la burnout, condiție care este mereu în legătură cu munca. E ceva ce ți se poate întîmpla pentru că ții prea puțin cont de tine și de nevoile tale reale. Cînd m-am analizat în 2010 și m-am întrebat cînd stau, cînd mă odihnesc, cînd mă relaxez, cînd mă plimb fără nici un obiectiv, cînd îmi planific ceva doar pentru a savura momentul și nu pentru a produce ceva, nu am știut ce să răspund.

22181435 10214271305487262 4722122993107916788 o jpg jpeg

La burnout nu se poate ajunge decît atunci cînd te pierzi, voit sau forțat, în stresul provocat de muncă. Atunci cînd ai senzația că te copleșesc toate. La nivelul profesional la care eram eu – director de resurse umane și dezvoltare într-o multinațională cu peste 4.000 de angajați –, nu aveam nevoie de călăi suplimentari, eram singura care punea presiune pe mine. Am fost întrebată cine mi-a dat termenele care mă stresau. Eu, cine altcineva? Am avut mereu nevoie să produc impact. Iar acela să fie de o anumită calitate. În 2015 am ajuns să mă întorc în compania în care lucrasem pentru că mi s-a oferit să încep un proiect la care visasem de ceva timp. Și a mai fost ceva: mi se părea că influența mea în exterior nu era destul de mare. Știam că un client are dreptul de a pune în practică doar ceea ce dorește, indiferent ce spune consultantul, că poate decide și că răspunde pentru asta. Da, cunoșteam teoria, dar nu eram mulțumită de rezultate, care nu erau ale mele, erau ale lor, dar mie încă îmi era greu să accept asta. Iar incertitudinea era la vremea respectivă ceva ce mă înspăimînta.

Sonas a fost înființată în 2014, dar funcționează bine din 2018. „Sonas“ înseamnă „fericire“ în irlandeză. Asta e și principala mea preocupare, să fiu la dispoziția celor care aleg să contribuie la propria lor stare de bine prin atenție asupra lor și observație asupra proceselor de gîndire sau a celor care consideră că vor să creeze un mediu de colaborare care să ofere premisele pentru fericire, în cazul în care vorbim de organizații și cultură organizațională. Instrumentul pe care l-am publicat anul trecut este un caiet de exerciții, în care principala activitate pe care o ai este să fii atent/ă, să observi ce și cum gîndești și apoi să iei cele mai bune decizii. Și să-ți notezi în caietul care are 52 de subiecte, ordonate astfel încît să te conducă pe acest drum al descoperirii. Fericirea este doar o consecință a modului în care alegi să te raportezi la viața ta, la experiențele tale, și în care alegi să fii responsabil/ă asupra deciziilor pe care le iei. Fericirea este diferită de euforie și este fals să avem pretenția de a rîde sau de a ne bucura tot timpul. Putem să ne dorim doar să ne împăcăm mai bine cu viața noastră, să obținem echilibru mental și emoțional, să ne atașăm mai puțin de emoțiile noastre și să le gestionăm mai bine. Vom avea parte și de evenimente negative, pot garanta asta, contează ce facem cu ele, cum ne transformăm în urma acestora.

Odată ce am scăpat de dorința de a schimba lumea, a devenit totul ceva mai ușor. Lumea trebuie să vrea, lumea trebuie să fie dispusă. Eu dau sens lucrurilor pe care le fac. Eu mă pun la dispoziția celor care vor să lucreze cu ei înșiși sau își doresc să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de muncă ale celor din jurul lor. Mă concentrez mai mult pe ceea ce am eu de făcut decît pe cum îi pot convinge pe ceilalți.

E o poantă bună care zice că atunci cînd ești pe cont propriu ai mult mai multă libertate de a-ți alege care 16 ore din 24 să lucrezi. Pur și simplu nu mai știu exact cîte ore lucrez pe zi. Dar știu ceva mai bine decît înainte cînd ar trebui să iau cîte o pauză, îmi programez momentele de relaxare, nu de alta, dar tot nu simt cînd obosesc. Am făcut greșeala de a crede că scrisul e relaxare și am avut perioade cînd munceam zece ore la birou și apoi mai scriam încă patru-cinci ore cînd ajungeam acasă. Nu am mai ajuns niciodată la epuizare, se pare că am învățat cîte ceva.

Ceea ce fac acum îmi aduce satisfacții extrem de mari. Fie că e vorba de sprijinul pe care îl ofer unei organizații pentru a crea acel mediu care să pună în valoare contribuția fiecăruia, să-i facă să colaboreze mai bine, cu mai multă încredere, fie că e vorba de training, fie că e coaching individual sau de ședințe de art-terapie, fie chiar dacă e vorba de romanele polițiste pe care le scriu, totul pornește de la principiile fundamentale pentru starea de bine pe termen lung: asumarea responsabilității, conectare și un echilibru mai bun mental și emoțional, încredere și onestitate.

69160842 2731417873559519 2057783874498330624 o jpg jpeg

Sînt momente în care am și eu îndoieli. Știu statisticile: 90% din afaceri eșuează, iar eu nici măcar nu am ceea ce se cheamă un business, sînt doar eu cu mine, în firma mea. Îmi place mult cînd am proiecte în care colaborez și cu alții, e ceva ce-mi lipsește, să obțin rezultate împreună cu alți oameni. Mă liniștește faptul că unul dintre principalele motive pentru care se produce eșecul e lipsa de perseverență. Entuziasmul e mare la început, dar ai nevoie de un fel de încăpățînare ca să continui după ce vei fi terminat de vîndut prietenilor și prietenilor lor și vrei să-ți extinzi piața. Va trebui să „produci“ în fiecare zi cel puțin la fel de mult, la cel puțin aceeași calitate. Îmi dă încredere faptul că e aproape un an de cînd postez în fiecare săptămînă un articol pe blog-ul destinat caietului. Înainte de asta, m-am mai jucat cu un blog de aproape zece ani. De vreo două ori am pierdut absolut tot, nu aveam nici măcar textele salvate undeva. Dar cu caietul a fost diferit. Am promis că voi însoți fiecare postare din caiet cu un articol pe caietulfericirii.antonetagales.ro și, din 20 martie, Ziua Internațională a Fericirii, cînd a fost publicat, m-am ținut de cuvînt. E imediat un an. Cred că pot spune despre mine că am și disciplina, și perseverența necesare. În ce măsură ofer ceva de care piața are nevoie, doar timpul va dovedi asta. Teoretic, toată lumea ar vrea fericire. Practic, atunci cînd oamenii sînt atașați de nefericirea lor au pe cine da vina: sistem, școală, vecini, popor. 

Sînt momente în care mă întreb care va fi următorul proiect mare și cînd va apărea, dacă mă voi descurca pînă atunci. Accept incertitudinea și îmi văd de atelierele pe care le țin, de clienții pe care îi am. Și scriu, ceea ce e cel mai important lucru pentru mine. Și știu că sînt acolo unde trebuie să fiu. Și doar sînt.

Antoneta Galeș este trainer, coach, art-terapeut și consultant în resurse umane. Scrie romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. Cel de-al șaselea roman, Iarna crimelor perfecte, a apărut în 2019 la editura Tritonic, iar acțiunea lui se petrece exclusiv la Brașov, acolo unde locuiește autoarea.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.