"Ani cu grad mare de aşteptare"

12 septembrie 2012
"Ani cu grad mare de aşteptare"  jpeg

- interviu cu medicul Costin COMĂNESCU -

Cum v-a prins anul ’90?

Aveam 36 de ani şi eram doctor la Balaciu, o comună aflată la 80 de km de Bucureşti. Locul era celebru pentru IAS-ul care avea multe steaguri şi premii pentru exportul de berbecuţi în lumea arabă. A rămas şi azi o comună frumoasă. Am făcut naveta zilnic, în trei. Şi, în toţi anii de dinainte de ’89, în drum spre Balaciu, puneam ţara la cale şi ne gîndeam că la un moment dat regimul o să pice, dar nu realizam ce o să se întîmple după, căci ne imaginam că prostia şi nesăbuinţa celor doi atît de mult au distrus ţara şi sistemul sanitar, încît nu ştiam cum o să fie. Cînd a căzut regimul Ceauşescu, am fost cu toţii foarte entuziasmaţi şi am crezut copilăreşte, evident, că lucrurile se vor transforma şi se vor schimba foarte repede. Noi am fost în miezul evenimentelor, am făcut Revoluţia nu la Slobozia, cum a spus Dinescu, ci la ţară, la Balaciu, un pic mai aproape de Bucureşti. De atunci ar fi trebuit să ne dăm seama că românii sînt foarte conservatori. În sat au bătut clopotele şi tot tinerii, cîţi mai erau în sat, au ieşit, restul oamenilor au stat deoparte, reţinuţi, să vadă ce se întîmplă.

Am privit apoi cu entuziasm alegerile din ’90. Culmea e că toţi prietenii cu care vorbisem îl votaseră pe Raţiu, dar a ieşit Iliescu. Am avut parte de un început furtunos şi de o dezamăgire mare.

Aţi avut mirajul Occidentului?

Am ieşit din ţară prima dată după ’90. Tatăl meu vitreg fusese deţinut politic, şi înainte de Revoluţie nici nu s-ar fi pus problema. Prima călătorie am făcut-o în Germania.

Apoi am început să mă gîndesc la o plecare definitivă, iar momentul cu căderea lui Gorbaciov, cînd mi-am zis că n-o să mai accept încă o dată o răsturnare de situaţie, m-a făcut să mă hotărăsc. Pot să zic că am fost printre puţinii care au plecat şi s-au întors foarte repede. Am plecat în ’92 în Canada, o dată – vreo cinci luni şi a doua oară – vreo trei luni. Aveam 38 de ani şi mi-am dat seama că era prea tîrziu să încep medicina de la zero. Nici un fel de diplome nu erau recunoscute. Mai exista posibilitatea să merg în Nord, pe banchiză, unde am înţeles cum stau lucrurile cînd un medic neamţ, care fusese acolo, m-a întrebat dacă ştiu să trag cu puşca. Nu pentru că ar fi fost vorba despre cazuri medicale periculoase, ci pentru că trebuia să te deplasezi la eschimoşi, cu un avion mic, împreună cu un asistent, care era şi pilot, de obicei. Iar avioanele astea se mai şi defectau din cînd în cînd. Şi dacă erai nevoit să aterizezi pe o banchiză, fără o puşcă, erai pierdut, căci nu ştiai cine va ajunge primul: un salvator sau un urs alb. Între Balaciu de România şi ursul alb, am ales Balaciu. Canada e o ţară „socialistă şi rece“ – după cum zice un prieten de-al meu. M-am adaptat foarte greu şi la climă, dar mai ales la factorul social. Sufeream că nu aveam un grup cu care să împărtăşesc păreri, opinii. Chiar şi aici lumea începuse să se stratifice, dar puteai măcar să stai de vorbă, să comunici. Acolo lucrurile erau foarte clare, mai mult telefonic puteai să porţi o conversaţie. Am preferat o reîntoarcere, deşi nimeni nu se aştepta. A fost o experienţă. Dacă n-aş fi avut-o, aş fi rămas întotdeauna cu regretul acesta.

Reîntorcîndu-mă, după toate aşteptările, mi-am dat seama că lucrurile, politic şi profesional, se schimbaseră, de fapt, foarte puţin.

În anii ’90 mă aflam într-o triplă postură: aveam cabinet la ţară; pe de altă parte, venise Convenţia Democratică la putere şi, fiind simpatizant, un prieten mi-a propus să vin să lucrez şi la Primăria generală, la un departament de sănătate. Sigur, o idee frumoasă, dar care s-a pierdut atunci, dar reapare acum, cu City Hall-ul. Şi începusem să profesez şi la o clinică particulară din Bucureşti.

Din ce a venit compensaţia?

Compensaţia venea din efervescenţa culturală a acelei perioade: Grupul de Dialog Social, cărţile pe care începuserăm să le recuperăm. Apăruseră, la Humanitas, Cioran, Eliade. S-a publicat Jurnalul fericirii, care ne-a marcat pe toţi, Dumnezeu s-a născut în exil, Fenomenul Piteşti, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici a lui Aleksandr Soljeniţîn şi atîtea altele.

Nu pot să las deoparte nici pasiunea mea pentru filme. În perioada aceea începuserăm să renunţăm la casete. După Cinematecă, redescopeream filmul pe ecran. Fellini încă trăia, la fel Bergman, şi Antonioni. În anii ’90 l-am descoperit pe Lars von Trier cu Europa.

Cum credeţi că ar fi arătat lucrurile dacă rezultatul primelor alegeri libere şi clasa politică ar fi fost altfel?

Am făcut parte dintre membrii fondatori ai Partidului Liberal Aripa tînără, dar cum am intrat, aşa am şi ieşit, pentru că nu am acceptat trecerea lor la guvernare alături de FSN.

Toţi am crezut că Piaţa Universităţii va schimba ceva, dar toată ţara a fost de cealaltă parte.

Dacă ieşea Raţiu, sigur că ar fi schimbat lucrurile. Era un om de afaceri, care a zis că trebuie tăiată brusc coada căţelului şi că trebuie să ne ocupăm de infrastructură. În vremea aceea, noi nu ştiam ce e aia infrastructură.

Şi cea mai mare schimbare ar fi fost dacă ar fi venit atunci regele Mihai. Sînt monarhist. Sînt sigur că altfel ar fi arătat ţara.

Era un personaj, Dan Amedeo Lăzărescu, liberal şi mason, profesor de istorie, şi pe el l-am auzit, la o emisiune a lui Iosif Sava, spunînd: istoria n-o fac masele, ci anumiţi oameni. Anii ’90 au fost cu un grad mare de aşteptare. Şi ziceam tot timpul, dacă eram mai tineri la Revoluţie… Deşi cei din Vest ziceau tot timpul, vedeţi, că voi sînteţi generaţia care trebuie să vină la putere. În altă ţară, probabil că aşa ar fi fost. S-a pierdut un moment. 

a consemnat Ana Maria SANDU 

Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Cel mai enervant lucru pe care îl fac pasagerii în avion, conform unui însoțitor de zbor VIDEO
Meseria de însoțitor de bord nu este atât de fascinantă pe cât ar putea crede mulți. De fapt, există câteva lucruri care îi enervează cu adevărat pe aceștia, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii