Analiza copiilor
"...Copilul este un obiect foarte favorabil pentru terapia analitică: succesele acestor terapii timpurii sînt radicale şi durează. Tehnica elaborată pentru adulţi trebuie, fireşte, modificată în mare măsură. Copilul este, din punct de vedere psihologic, un alt obiect decît adultul, el nu are încă Supraeu, metoda asociaţiei libere nu duce departe, transferul joacă un alt rol, dat fiind că părinţii reali sînt încă prezenţi. Rezistenţele interne pe care le combatem la adult sînt în cea mai mare parte înlocuite la copil cu dificultăţi externe. Atunci cînd părinţii sînt ei înşişi purtătorii rezistenţelor, scopul analizei este pus în pericol; de aceea este adesea nevoie ca analizei copilului să i se adauge o influenţă exercitată asupra părinţilor. Pe de altă parte, divergenţele inevitabile dintre analiza copiilor şi cea a adulţilor sînt atenuate de faptul că mulţi dintre pacienţii noştri au păstrat atîtea trăsături de caracter infantile încît analistul, tot pentru a se adapta la obiect, nu poate face altfel decît să întrebuinţeze cu ei unele tehnici din analiza copiilor." (Sigmund Freud " Noi prelegeri de introducere în psihanaliză, 1932)
