Analfabetism, performanță economică, sărăcie

Bogdan POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
image

Am un prieten șofer profesionist. Într-o zi, pe un drum din țară, mi-a spus: „Dacă nu citești în meseria ta, nu ai cum să te perfecționezi”. Fără să știe, George îl contrazicea pe Ion Al. Brătescu-Voinești, care afirma într-o convorbire cu Felix Aderca (publicată în 1929) că: „Cititul nu e o nevoie primordială. Cititul e un lux. Nu ești silit să citești, nici un instinct nu te duce spre carte, vreun instinct asemănător cu foamea și iubirea”. Este drept, scriitorul pe care generații întregi îl țin minte pentru Puiul cel amărît se referea mai degrabă la condiția scriitorilor români, obligați de o piață restrînsă să trăiască din alte meserii, dar niciodată numai și numai din veniturile obținute din drepturile de proprietate intelectuală.

Cercetez istoria apariției și dezvoltării librăriilor și editurilor din România de cîțiva ani. M-am concentrat asupra celor din Vechiul Regat. Cred că am reușit să demonstrez că și într-un domeniu de obicei ignorat de istoriile literare – foarte rar au fost discutate contractele autorilor români cu editorii lor, tirajele, calitatea hîrtiei, onorariile primite sau vînzările propriu-zise – surprizele unei asemenea istorii sînt, folosesc un clișeu, plăcute și neplăcute. Este o împlinire să citești despre marile librării și edituri din București, Iași, Craiova și din alte orașe, să realizezi efectele pozitive ale Legii asupra presei din 1862 care a redus la zece ani răstimpul în care drepturile de proprietate intelectuală a unui autor rămîneau familiei, înainte de a trece în domeniul public, chiar să încerci să schițezi o hartă a pieței de carte. La începutul secolului al XX-lea, în Muntenia, Moldova și Dobrogea erau cam 200 de astfel de stabilimente, incluzînd anticariatele și librăriile de note muzicale. Pe piața de carte existau jucători majori și minori, editori bogați și anticari săraci, antreprenori singuratici sau familii în care afacerea mergea din generație în generație. Din toate punctele de vedere, anticarii, librarii-editori, tipografii reprezentau o categorie a burgheziei, cu ierarhii interne și înrudiri, cu falimente dureroase sau afaceri de mare succes. Tirajele erau bune (cîteva sute de exemplare pe titlu), onorariile pentru autori satisfăcătoare. Antreprenori capitaliști, cu o dimensiune patriotică evidentă, librarii făcuseră din comerțul cu carte un domeniu economic respectabil, cu o identitate profesională distinctă, conturată în timp. Cei mai mulți dintre librari (editori propriu-ziși erau doar cîțiva) vindeau și alte mărfuri în magazinele lor: jucării, papetărie, instrumente muzicale, articole de galanterie. Pare interesant să înțelegi de ce unele librării din România încă au asemenea raioane.

Aici intervine problema structurală a pieței de carte, de care nu pot fi învinovățiți librarii și editorii. Analfabetismul masiv al populației era mai profund, mai pervers decît o arătau statisticile. În 1912, 40% din populația cu vîrsta peste 8 ani (sau 54% din bărbați și 23% din femei) apărea în statistici ca fiind capabilă să scrie și să citească. Declarația personală, probată prin semnarea registrelor de recensămînt, era îndoielnică pînă și pentru contemporani. În 1913, în campania din Bulgaria, multor soldați li se citeau scrisorile de acasă de către gradați și ofițeri, care scriau și răspunsurile. Creșterea numărului știutorilor de carte din perioada interbelică nu a păcălit autoritățile. În frunte cu însuși Carol al II-lea, guvernele au făcut tot felul de planuri pentru a reduce analfabetismul real.

Un efect al analfabetismului este performanța economică redusă. Lars G. Sandberg sau Gabriel Tortella au cercetat societățile europene ce s-au confruntat cu înapoierea economică. Amîndoi au considerat rata de alfabetizare drept un indicator relevant pentru înapoierea economică și industrializarea ezitantă. Accentul pe agricultură și protecționismul economic au fost dublate de politici educaționale ezitante, ce au adîncit sărăcia anumitor regiuni europene. În 2010, Bogdan Murgescu a sugerat existența unei corelații între analfabetism și dezvoltarea economică în cazul României, unde principiile generoase ale legilor educației (din 1864 și pînă în prezent) nu au transformat radical nici resursa umană, nici situația economică generală.

Ar fi putut librarii-editori singuri să schimbe o asemenea stare de fapt? Prețul obișnuit al cărților era destul de ridicat. În 1894-1895, frații Șaraga din Iași și Carol Müller din București au emulat un model occidental și au introdus colecțiile de carte ieftină, de buzunar, pe hîrtie proastă, fără copertă de carton și fără ilustrații. „Biblioteca pentru toți“, cumpărată de la Carol Müller și rentabilizată de Leon Alcalay, a rămas cea mai cunoscută serie. A fost o soluție interesantă, al cărei impact rămîne încă să fie cu adevărat înțeles. România a fost totuși țara care, în 1901, și-a închis Biblioteca Centrală a Statului, pentru a o redeschide abia în 1955. Biblioteca Academiei Române, bibliotecile universitare din Iași și București, biblioteca donată de V.A. Urechia orașului Galați sau bibliotecile liceelor nu erau deschise integral publicului. Abia în mai 1907, urmașii marelui librar-editor Ioan V. Socec au deschis, cu cărțile rămase nevîndute în marea librărie de pe Calea Victoriei și în sucursalele din țară, o bibliotecă populară, destinată elevilor, muncitorilor, negustorilor, funcționarilor, meseriașilor. Era tot un model occidental, pentru familiile cu venituri modeste, care nu își permiteau cărți, ci un abonament simbolic la bibliotecă. Calitatea cărților conta mai puțin. Timpul liber trebuia petrecut într-un mod util individului, nedăunător societății.

Lectura, una dintre primele deprinderi pe care le căpătăm în școală, are un rol economic și social: perfecționarea individuală, un pas spre reducerea sărăciei generale. Prietenul meu avea dreptate: să citești te ajută în dezvoltarea profesională. Îmi permit să adaug: mult mai mult decît „să furi” meserie.

Bogdan Popa este doctor în istorie și cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucureşti. Este autorul, printre altele, al volumului Educaţie fizică, sport şi societate în România interbelică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013.

Foto: flickr

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

vaccin HPV jpg
Mituri despre vaccinarea anti-HPV
Comitetul de Prevenție al Societății Europene de Oncologie Ginecologică a identificat câteva mituri și mesaje false vehiculate pe internet cu privire la vaccinarea anti-HPV. Acestea sunt demontate într-un articol de specialitate publicat de BMJ – Jurnalul medical britanic.
Societatea Timisoara FOTO Ștefan Both jpg
Societatea Timişoara cere modificarea Legii Decoraţiilor: să fie deposedați și condamnații cu suspendare
Societatea Timișoara face un apel la parlamentarii de Timiș cu privire la demersul de retragere a decorațiunilor și Ordinelor Naționale ale României, oferite celor care au fost condamnați definitiv într-un proces penal.
Portofel gol saracie bani FOTO Shutterstock
Veniturile lunare ale unei gospodării din România au ajuns la 6.241 lei. Destinaţiile cheltuielilor
Veniturile totale medii lunare pe gospodărie au reprezentat 6.241 lei în trimestrul II din 2022, iar pe persoană veniturile au fost de 2.481 lei, arată datele INS.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.