Amintiri din copilărie

Codruța CREȚULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Amintiri din copilărie jpeg

Corina, Angela, Mirabela. Cele trei dive absolute, în ordinea preferinţelor conturate la vîrsta de 4 ani (1982), cînd am început să le descopăr. Preferinţe ce ignorau cu îndîrjire logica bunului-simţ, aşa cum era ea percepută de bunica mea, care mi-a explicat îndelung de ce Angela vine înainte de Corina şi Mirabela: mai multă eleganţă şi, foarte important într-o epocă în care vocea conta mai mult decît abilitatea de a face tumbe pe scenă cu microfonul prins în piept, un premiu II la Cerbul de aur, ediţia 1970, care bătea Cerbul de bronz obţinut de Corina un an mai tîrziu şi absenţa totală a Mirabelei din acelaşi festival. Şi, desigur, preferinţe care luau în derîdere argumentele tatei, care tot spunea Mirabela, pentru că Rita Pavone şi pentru că Roşu şi Negru. În această poveste, atît bunicul (Vîsoţki), cît şi mama (ABBA) îşi declarau neutralitatea. Şi, invariabil, se revenea la „sfînta treime“ a ecranului alb-negru.

Corina, Angela, Mirabela au fost Madonnele mele. M-au fascinat întotdeauna mai mult decît colega lor de peste Ocean pe care, oricum, o întîlneam o dată-n an, în cele patru pagini din Almanahul copiilor destinate muzicii pop internaţionale (între ’83 şi ’86 i-am văzut, în poze de 3 cm pe 4, pe Michael cu cimpanzeul Bubbles, pe Prince în ţinută Purple Rain, pe Cindy Lauper într-o rochie de ziar, cu explicaţie foto „sperăm că Cindy e la fel de inteligentă pe cît e de talentată şi nu va ieşi îmbrăcată aşa într-o zi cu ploaie“ şi pe băieţii de la A-ha, aflaţi într-un univers paralel faţă de cel populat de Dan Spătaru şi Cornel Constantiniu). Şi care Madonna, odată ascultată şi văzută în mişcare pe casete video, mi-a părut lipsită de voce şi prea rebelă pentru aura de cuminţenie cu care mă obişnuiseră „solistele noastre“.

Privind înapoi în timp, îmi dau seama de importanţa uriaşă pe care aceste trei doamne puternice – pe lîngă ele, Dida Drăgan, Marina Voica şi Stela Enache (dar, mai degrabă, de nişă), plus bărbaţii, şi mai puternici, aflaţi în umbra lor (Marius Ţeicu, Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, Radu Şerban, Florin Bogardo, Marcel Dragomir, Vasile Veselovski, Horia Moculescu) –, au avut-o în anii ’80. În anii ’80, cînd lipsa de orice era suplinită doar de orele nesfîrşite de joacă (no electronics involved) şi de cîteva momente săptămînale sau lunare numite Steaua fără nume, Şlagăre în devenire, Cu mască, fără mască, Album duminical şi, cireaşa de pe tort, odată-n an, Festivalul Naţional de Muzică uşoară de la Mamaia.

Sînt constănţeancă. Prin urmare, marea nu a fost niciodată un lux rezervat celor două săptămîni de concediu sindicalist. Din 25 aprilie, prima zi de şosete trei sferturi din an, şi pînă pe 14 septembrie, ultima zi de libertate, marea şi plaja erau acolo, ca un soi de nesfîrşit bufet suedez. Bufet la care puteam renunţa, cu mărinimie, vreme de cîteva zile, pentru a sta fie lipită de televizor, fie prezentă în sala Teatrului de Vară din Mamaia, unde se desfăşurau ostilităţile festivaliere şi unde îmi imaginam că se lasă cu sînge, căci toţi cei pomeniţi mai sus erau prinşi în două aprige competiţii numite „Creaţie“ şi „Interpretare“. Desigur, în mod perfect democratic, atît artistele de pe scenă, cît şi compozitorii din culise erau declaraţi, prin rotaţie, cei mai buni dintre cei mai buni. De îndată ce Festivalul se termina, scena Teatrului era înlocuită de barul Melody, unde munca artiştilor nu mai era răsplătită doar cu aplauze (deşi străinii cazaţi în Mamaia erau cel puţin la fel de receptivi la muzica noastră uşoară) ci şi cu valută, apropiindu-i, în sfîrşit, de tratamentul de care se bucurau, în paralel, colegii lor de meserie de peste-„peste hotare“, adică de la Zid în partea cealaltă.

Povestea cu Melody-ul a avut întotdeauna o aură de mister pentru constănţeni. Ţinuţi departe de barul cu pricina, căci ai noştri nu prea aveau acces, tot ce le rămînea era să fabuleze pe marginea subiectului, ajungînd la veritabile legende, de tipul: „Angela s-a căsătorit în secret cu un ambasador/om de afaceri/ceva exotic danez/suedez/ceva nordic“ sau „Mirabela şi Corina au dansat pe mese; Mirabela avea fustele ridicate pînă peste genunchi, iar Corina era în picioarele goale.“ Nu m-au interesat niciodată nici picanteriile şi nici aventurile, mai mult sau mai puţin conforme cu realitatea, desfăşurate în culise. Astăzi, după trei decenii, cînd am ajuns la un cu totul alt nivel (muzicaliceşte vorbind), pentru mine Corina, Angela, Mirabela sînt sinonime cu inocenţa copilăriei şi muzica de suflet. Aşa să le rămînă numele.

Codruţa Creţulescu este coordonator de festivaluri de film.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.