Amîndoi la 60: ea, la doi; el, la patru

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În spatele statisticilor Statisticile Primăriilor de sector şi ale Stărilor Civile nu au, în acest sens, date concludente. Nu consemnează faptul de a fi un fenomen. Existenţa lor este doar o pată de culoare. Un amănunt picant, o dovadă, poate, a tradiţionalului încă nestrămutat, însemnat în catastifele groase şi amintirile amuzate ale unor funcţionari de Stare Civilă. Căsătoriile după şaizeci. Ceva sporadic. Ceva "drăguţ", ceva "dulce". Doar cîteva cupluri pe an. Chiar dacă studiile arată, într-adevăr, că vîrsta "tinerilor" care se însoară a înaintat, ajungîndu-se, treptat, înspre 30-35 de ani, cupluri de pensionari care îşi mai legalizează amorul... nu prea există. Cel puţin nu urban. Ce se întîmplă însă cu dragostea la şaizeci? Există, chiar neprinsă de statisticile legalităţii? Dispare, acoperită de năvala anilor, atrofiată de tabieturi şi de prea multă viaţă trăită? Etajul doi La început vecinii s-au uitat cam cîş. Adică ce faceţi voi doi acolo? Oameni bătrîni, cu părul alb şi vă ţineţi de prostii! Că aşa sînt vecinii, şi cînd n-au motiv, bîrfesc, darămite cînd au! Astăzi, doamna de la doi are peste şaizeci. Împlineşte, cu voia lui Dumnezeu, 63 în februarie. A fost căsătorită mai bine de jumătate din ei. A fost bine? Cînd mai bine, cînd mai rău... înţeleg că nu a fost vorba de o pasiune devastatoare, din aceea care durează pînă după moarte. A fost... normală. Cu suişuri şi coborîşuri şi multe, foarte multe compromisuri. Acum, îmi spune, ăsta e secretul unei relaţii de durată: să ştii să faci compromisuri şi să n-o ţii numai pe-a ta. Că doar n-oi fi tu deţinătorul adevărului absolut. Într-o zi i-a murit bărbatul. A suferit, n-a suferit... un ultim compromis, cică, pe care trebuie să-l faci într-o căsnicie. Să fii de acord ca celălalt să se ducă şi să ştii să-l laşi. Şi a rămas singură. Copii n-a avut, n-a fericit-o Cel-de-Sus, iar restul familiei... împrăştiată prin toate colţurile ţării. A rămas, după ce i-a plecat omul, singură-cuc în trei camere decomandate. Seara începea să scărţîie mobila şi să pocnească parchetul. Apoi, în timpul zilei... găteşti de unul singur, pentru unul singur, mănînci de unul singur... n-ai cu cine schimba o părere la un film sau la un telejurnal. Nu mai ai cu cine face un compromis. Şi de asta treci cel mai greu, pentru că o întreagă viaţă te-ai obişnuit să o faci. Să ai, adică, un suflet lîngă tine. Vorbea ea cu şoricarul ei, dar şoricarul ei e şoricar şi nu-ţi poate răspunde şi dacă îţi răspunde, ai impresia că mereu este de acord cu tine. N-ai cu cine, la o adică, să te mai cerţi. Etajul patru La etajul patru, nevasta i s-a prăpădit, Dumnezeu s-o ierte, cu 15 ani în urmă. Nu s-a recăsătorit. Avea copil mic şi n-avea timp să iasă la bere, să socializeze cu colegele de serviciu. Poate că ar fi făcut-o, poate că s-ar fi recăsătorit, dar cînd te iei cu una, cu alta, cu viaţa, adică, timpul trece şi ajungi la pensie fără să-ţi dai seama că nu mai eşti verde. De fapt, de abia cînd i-a plecat fata de-acasă şi-a dat seama. S-a trezit dintr-odată, aşa, că nu mai are nici un rost. Că aude ţiuitul singurătăţii. Pe copii îi vede, dar rar. De sărbători, mai ales, şi n-are ce le reproşa. Doar el ştie cît de greu e să trăieşti, cînd ai de muncit. Şi aşa, l-a podidit. Urîtul. Fusese mereu prin preajma lui, după ce i-a murit nevasta, o femeie cum rar se mai găseşte. Şi oftează şi-mi arată o poză din anii ’60 cu o domnişoară blondă, cu părul vălurit. În primele luni de pensie se trezea de dimineaţă, cu bucurie, încercînd să se amăgească... că "azi" cică are timp berechet... în sfîrşit fac şi eu ce vreau. Dacă am chef să stau în pat, stau în pat, dacă vreau, mă uit la televizor... Atîtea opţiuni încît de multe ori îl apuca seara tot aşa, fără să ştie pe care să o aleagă. De "dolcele" ăsta "far niente" te plictiseşti însă destul de repede dacă duci în spate o viaţă întreagă de trudă. De la doi la patru Şi se tot întîlneau, ba cînd ea ieşea cu şoricarul în parc şi el se întorcea de la pîine, ba pe scară, se salutau, schimbau, aşa, fugitiv, cîteva impresii, terminate, de obicei, cu aceeaşi concluzie. E greu la bătrîneţe şi mai greu la singurătate. Mai apoi, din ce în ce mai des, cînd şoricarul trebuia plimbat, doamna de la doi îl întreba pe domnul de la patru dacă mai are pîine şi dacă nu... iar domnul de la patru, ca prin farmec, mereu avea nevoie să iasă la o cumpărătură. Şi aşa, din cumpărătură în cumpărătură, au început să se depene amintiri, să se invite reciproc la cîte o cafea sau tocăniţă, să vadă împreună un film cu Alain Delon, sau cîte un talk-show, că tocmai se primise la patru, de la ţară, o sticlă de ţuică de prune "rară". După care sărbătorile, familia... pînă la urmă mutatul împreună, doamna de la doi la domnul de la patru, că doar se înţeleg de minune, fac astfel şi economie, apartamentul doamnei l-au închiriat şi... mai scot şi un ban. De dragoste? Doamna de la patru rîde, şi-şi acoperă obrazul cu palma. Poate ar fi roşit dacă n-ar fi avut atîtea riduri. După care îmi răspunde de singurătate. Şi mai întreb... de ce ea la patru şi nu el la doi. Şi-mi aminteşte regula de aur. Un compromis. Să nu mai audă noaptea că scîrţîie mobila.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.